Cum a vrut Nicolae Ceausescu sa trimita armata in Polonia pe 23 august 1989 si sa impiedice instalarea primului guvern non-comunist din fostul bloc sovietic
O seara calduroasa din 23 august a adus in statele fostului bloc sovietic primul guvern non-comunist si palida adiere a democratiei. Polonia era prima tara membra a Tratatului de la Varsovia care se dezbraca de haina ponosita a comunismului. Nu foarte multe s-au spus despre pozitia Romaniei, Ceausescu vrand sa initieze o operatiune militara pentru a opri “distrugerea socialismului”.
In Polonia, incepand cu anul 1988, Gorbaciov si aliatii sai au inceput sa aiba un rol mult mai activ decat in Ungaria. Gorbaciov urmarea sa impiedice regimul condus de Wojciech Jaruzelski ca nu cumva sa deraieze Polonia de pe drumul sau catre reformele liberatoare. Astfel ca, liderii sovietici au incurajat reintrarea in legalitate a Solidaritatii, o miscare reformista si anti-comunista. Gorbaciov i-a pus la Masa Rotunda pe membrii Solidaritatii si pe cei ai regimului comunist pentru un schimb de stachete pasnic. Se urmarea organizarea primelor alegeri libere si stabilirea une noi legislaturi poloneze.
Polonia a fost una dintre tarile socialiste care a avut parte de cele mai groaznice tensiuni sociale. Revoltele din ’53, ’56 si din ’70 stau marturie. Armata a intervenit in forta impotriva propriului popor pentru a inabusi revoltele. Incepand cu anul 1980, intre electricianul Lech Walesa si generalul Wojciech Jaruzelski debutase primul dialog social.
Vrand sa evite momente sangeroase, Gorbaciov i-a sugerat lui Josef Czyrek, un membru marcant al Partidului Muncitoresc Polonez, “sa tina cont de realitatile din societatea poloneza si sa inceteze a mai actiona cu frica.” Liderul sovietic simtea cu Partidul Munitoresc pierdea timp in procesul reformator. Desi Wojciech Jaruzelski credea ca se va putea baza pe sovietici, acestia au facut exact opusul, fortandu-i pe comunisti sa accepte Solidaritatea.
Criza din Beijing, inceputa in aprilie 1989, a fost generata de o miscare pro-democratica ce a ocupat Piata Tiananmen, inspirata de moartea lui Hu Yaobang, liderul CCP, inlaturat de la putere in 1987 deoarece dorea sa impuna in China o serie de reforme liberale. Apogeul a fost atins in noaptea dinspre 3 spre 4 iunie, atunci cand cordoane de trupe armate si forte speciale au intrat in centrul Beijingului si s-au ciocnit cu demonstrantii, cele mai dure lupte ducandu-se in Piata Tiananmen. Peste 1000 de oameni au fost ucisi.
Imaginile cu masacrul din China au fost interpretate in mod diferit. In patru dintre tarile membre Pactului de la Varsovia – este vorba de Romania, Bulgaria, Germania de Est si Cehoslovacia-, orice idee care avea legatura cu liberalismul era respinsa din start folosindu-se metode de represiune. Pentru unii dintre liderii din blocul sovietic, solutia chineza era un model pentru a rezolva miscarile pro-democratice folosindu-se metode de represiune.
Pe de alta parte, Gorbaciov nu dorea in niciun fel repetarea, in Europa de Est, a scenelor sangeroase din China. Liderul sovietic efectuase in mai o vizita la Beijing iar autoritatile chineze sperau ca protestele sa se domoleasca. Gorbaciov, vazand de la fata locului furia protestatarilor, atunci cand s-a intors la Moscova, a inceput sa se concentreze exclusiv pe problema din Polonia. pe 4 iunie aveau sa aiba loc alegerile legislative. Tot atunci, a avut loc si masacrul din Piata Tiananmen.
Gorbaciov era socat. Imaginile cu baia de sange din capitala Beijing se suprapuneau cu cele din Polonia, acolo unde Solidaritatea obtinuse o victorie coplesitoare la alegerile parlamentare. Imediat dupa oficializarea rezultatelor, decizia Politburo-ului a fost sa nu raspunda militar crizelor din Europa de Est. Gorbaciov era, insa, la curent, ca liderii comunisti din Berlinul de Est, din Praga, din Bucuresti si de la Sofia erau alarmati de evenimentele din Ungaria si din Polonia. Folosindu-se de toate canalele posibile, liderii sovietici au vrut sa isi faca cunoscute intentiile in aceste tari ca nu va folosi violenta pentru a inabusi revoltele populare.
In iulie, in fata Consiliului Europei, liderul URSS a avut un discurs socant
Ordinea politica si sociala din unele tari europene s-a schimbat in trecut si ar putea sa se schimbe din nou, in viitor. Totusi, este o problema ce ii priveste exclusiv pe cetatenii acestor tari; ei sunt singurii care pot sa aleaga. Orice amestec in afacerile interne prin care sa se limiteze suveranitatea statelor este de nepermis!
Disperarea i-a cuprins pe liderii comunisti din cele patru tari mentionate. Fisurile aparute in ideologia comunista incepeau sa devina din ce in ce mai adanci.
Pe 23 august, Solidaritatea ajungea la putere iar pe 10 septembrie, Ungaria isi deschidea granitele spre Austria pentru a le permite miilor de emigranti est-germani care se refugiasera in aceasta tara sa fuga spre Republica Federala Germana. Spectul unui guvern non-comunist in Polonia a provocat alarma generala in sanul statelor anti-reformiste din estul Europei. Autoritatile romanesti si-au exprimat consternarea fata de “distrugerea socialismului din Polonia!” Intr-o intorsatura ironica a istoriei a pozitiei pe care Romania a avut-o in 1968 atunci cand URSS a invadat Cehoslovacia, liderii de la Bucuresti le-au solicitat, in secret, omologilor din celelalte tari membre ale Pactului de la Varsovia sa trimita trupe in Polonia pentru a impiedica venirea la putere a Solidaritatii.
