Autor 18316 vizualizări


Popor atât de controversat - nomazi prin definiție, însă întotdeauna acolo, romii au reprezentat un subiect de interes pentru majoritatea personalităților din zona noastră. Pentru că a reda toate descrierile acestora despre poporul rom este aproape imposibil într-un singur articol, urmăriți așadar doar câteva dintre cele mai faimoase.

Primul nostru cărturar care a documentat repere din cultura și identitatea țiganilor și care le-a acordat o atenție sporită este Dimitrie Cantemir, care le-a dedicat în Descriptio Moldaviae următoarea descriere: 

„[..] sunt împrăștiați ici și colo în toată Moldova și nu afli boier care să nu aibă în stăpânirea sa câteva sălașe de-ale lor. De unde și când a venit acest neam în Moldova? Nu știu nici ei înșiși și nici nu se găsește nimic despre dânșii în cronicile noastre. Toți țiganii, din toate ținuturile, au același grai, care este amestecat cu multe cuvinte grecești și, pesemne și persienești”.

Corifeul Ion Budai-Deleanu, în monumentala epopee Țiganiada, descrie de-a lungul a doisprezece cântece întreaga lume veche a țiganilor și culturii lor. Ne vom rezuma la o mică parte, descriere reprezentativă cetei căldărarilor:

„Căldărarii mari de stat să iviră;
Toţi căciulaţi, cu barbe afumate.
De tăria lor lumea să miră;
Taie în arămuri ca și în șindile
Și rabdă foame câte trii zile.”1

Sau o descriere generală:

„Ahaia știm și noi fără de tine,
Cum că hălui pă a cui creștet șede
Un corb sau cioară nu-i merge bine!
Iar eu socotesc că-i mai dă a crede
Cum că noroc va să se tâlnească,
Căci corbu-i pasere ţigănească.”


Corturile, pictură de Nicolae Grigorescu

În 1866, Dimitrie Bolintineanu a realizat o caracterizare a acestui popor, menționând integrarea lor în societatea românească a vremii, ocupațiile lor predominante și a atitudinii lor generale cu o finețe extraordinară. Un extras din poemul vizat, numit Țiganii liberați către evrei:

„Ni s-a spus și nouă, liberați țigani,
Că vreți și voi drepturi în țară, târtani!
Iată nebunie! Atât vă lipsea!
Ce-ați face cu ele dacă le-ați avea?
Ați face ce face cu ele țiganul
Ce cântă din scripcă și bate ciocanul.
N-ați fi nici miniștri, n-ați fi nici primari,
Ci ați fi ce sunteți, birtași, cârciumari.
Pe voi nu vă-alungă ca nebotezați
Ci numai ca oameni încă nespălați!
Noi ne dezrobirăm de mult de stăpâni,
Avem tot o lege țigani și români,
Avem tot un popă, tot o primărică
Și drepturi politici ca o românică.”2


Chiar Regina Maria a descris cu lux de amănunte civilizația din taberele țigănești în cartea Țara mea, publicată în 1916: 

„[..] Pentru mine aceste tabere au fost totdeauna un nesfârșit izvor de interes. Oricând am zărit de departe siluetele corturilor țigănești, n'am lipsit să merg acolo, și am cules impresii fără număr între acești străini vagabonzi. Adesea am așteptat să se descarce carăle; cu mult zgomot și multă gâlceavă, parii de cort sunt înfipți în pământ, zdrențe descolorate de tot felul sânt întinse asupra lor, fiecare familie ridicând coperișul supt care va ocroti o clipă veșnica-i neodihnă. [..]”. 

Tot în această notă de miraj în fața culturii poporului nomad descris, continuă prin descrierea vrăjitoarelor: 

„Am văzut bahadârce culcate în corturile lor, plecate asupra oalelor în fierbere, mestecând mâncări misterioase cu bucăţi de beţe rupte. Nicio vrăjitoare bătrână din poveştile de zâne ale lui Andersen ori din «Nopţile arabe» nu poate sta la întrecere cu aceste ciudate făpturi bătrâne înfăşurate în zdrenţe veştede care odată au fost strălucitoare, dar care acum erau tot aşa de murdare şi de vechi ca şi fiinţele bătrâne pe care numai pe jumătate le acoperiau”.


Ursăreasa din Bolduri, pictură de Nicolae Grigorescu

După Nicolae Iorga, „ţiganii arată prin organizarea lor actuală care era cea a românilor în secolul al XIII-lea, căpeteniile lor, voievozii, poartă părul lung, papuci de purpură, au sub ascultarea lor juzi; numele principilor români au fost adoptate de robii lor: Vlad, Dan, Radu. Ei păstrează chiar şi unele particularităţi de limbă arhaică”.

Cultura romilor nu va înceta niciodată să fie un izvor de fascinație pentru cei ce îi înțeleg autenticitatea. De la Cantemir și până în prezent, aceasta va rămâne o sursă de inspirație și un izvor istoric ce se scrie zi de zi.

Autor: Maria-Lavinia Buleac, Studentă în anul II la Universitatea din Craiova, Informatică și Inginer DevOps la SugarCRM

Note:

1. Ion Budai-Deleanu, Țiganiada, București, 2018, pp. 38
2. Dimitrie Bolintineanu, Opere, vol II, București: Scriitori Români, 1982, pp. 86-87