Autor 3931 vizualizări


Comunismul a fost considerat un fel de panaceu la problemele omenirii. Totul se putea rezolva prin aderarea la această ideologie și a devenit un fel de religie a secolului al XX-lea. Adepții erau gata să ucidă și să se lase uciși în numele partidului. Conta doar victoria socialismului. Iosif Stalin a promis că va face totul pentru acest țel măreț și a trecut la industrializare.

Această transformare a uriașului imperiu roșu mai place și astăzi adepților fiindcă au fost oferite locuri de muncă. Nu se spune cu ce preț și ce produceau unele uzine. Imense fabrici au fost ridicate din nimic pentru a livra tancuri, mașini capabile să acționeze numai ofensiv și la nivel strategic. Blindatele pot fi cu greu oprite de o armată slab echipată, dar pentru o acțiune la nivel continental Stalin avea nevoie de mase de tancuri. Anii Marii Crize economice de supraproducție au fost marcați de o supraproducție de tancuri, adică au fost livrate armatei cel puțin 7.775 de unități în perioada 1931 – 1933. Anul 1930 ar fi însemnat livrarea  a doar 90 de mașini, dar cifra este evident eronată. Numai Fabrica nr. 174 din Leningrad a livrat 1.361 de T-26 în 1932 și 1289 în 1933.

Dacă ținem cont de faptul că o divizie de tancuri putea să aibă două sute de mașini, se înțelege la ce efort economic se înhăma industria sovietică. Arhivele Moscovei mai ascund mari secrete. Valurile de tancuri au însemnat o creștere uriașă a cheltuielilor și o foamete teribilă a fost provocată intenționat în Ucraina. Grâul a fost trimis peste hotare pentru echipamente militare și vreo 7 milioane de oameni au pierit pentru arme. Revoluția mondială n-a izbucnit și alte valuri de tancuri au fost fabricate în dauna nivelului de trai. 

Cheltuielile cu tancurile erau amplificate de faptul că unitățile motorizate trebuie obligatoriu să fie susținute de aviație și artilerie. Uniunea Sovietică a pregătit armate de bombardiere fără egal în lume în momentul lansării. Bombardierul TB-1 a fost livrat în 218 unități fix în anii crizei și aici mergea aluminiul produs cu ajutorul energiei electrice. Era prea mic prin masa de  4, 5 t. Uzinele au primit ordin să producă varianta supradimensionată numită TB-3 de 11 t. Era prea puțin și în 1933 a început construirea modelului ANT-20 Maxim Gorki de 28 t. Avionul K-7 putea să transporte 7 tone de bombe sau 112 parașutiști și ar fi fost ideal pentru o ofensivă în adâncimea teritoriului inamic. Din fericire pentru omenire, colosul s-a prăbușit în 1933. Bombardierele strategice puteau să neutralizeze fabricile inamicului, dar puteau să ofere prea puțin sprijin trupelor aflate în ofensivă. S-a ordonat livrarea de avioane capabile să execute atacuri la sol și misiuni de vânătoare. De exemplu, I-5 a început să fie produs din 1931 și până în 1934 au fost livrate 803 unități.

Anul 1933 a fost marcat de intrarea în producție a celebrului Polikarpov I-15. Era prea puțin și a fost lansată comanda și pentru I-16, ambele modele cu mult superioare epocii. I-16 a fost practic primul monoplan produs în mare serie. Fericirea socialistă a poporului nu avea legătură cu industrializarea forțată. Era o industrializare artificială, doar pentru război. Luptele în spații înguste, cum ar fi cele din localități, implică folosirea forțelor de infanterie. Iosif Stalin a trasat industriei misiunea de a completa armamentul portativ. Numai în 1931 au fost livrate unităților 154.000 de puști Mosin Nagant, echivalentul a peste 10 divizii  noi. A fost totuși prea puțin. Producția a crescut constant și în 1938 erau asamblate alte 1.124.664.

Se zice că era criză pe plan mondial, dar Iosif Stalin a ordonat ridicarea unor imense fabrici de armament fix în perioada definită drept de recesiune. A apărut astfel complexul metalurgic Magnitogorsk, oțelul produs fiind destinat uzinelor de tancuri. Fabrica GAZ începea să producă din 1932 numeroase camioane pentru a asigura motorizarea Armatei Roșii. Fabrica de locomotive din Harkov a intrat în funcțiune masiv din 1932 și, aparent, avea o producție pentru transporturile feroviare. Așa cred naivii. Uzina era modernizată cu echipamente germane și producea tancuri rapide din seria BT, fără egal în dotarea armatelor lumii prin capacitatea de manevră. Locomotivele și vagoanele ar fi fost foarte utile la transportul blindatelor spre viitoarele câmpuri de luptă. Totul era supus războiului modern. 

Marea Criză Economică a fost produsă de politicile eronate ale conducătorilor statelor, obsedați doar de megalomanii militare și utopii politice.