Criza economicǎ și producția de avioane
Orice carte de istorie prezintǎ nenorocirile aduse de crahul bursier din SUA, de falimentele ȋn lanț și de numǎrul mare de șomeri. Era firesc sǎ scadǎ nivelul de trai și oamenii sǎ fie atrași la votare de partidele extremiste ce promiteau locuri de muncǎ pentru cei alungați de politicienii lacomi. Totuși, anii crizei n-au fost chiar așa de ȋntunecați pe cȃt spun cǎrțile savanților. Se deschideau firme noi, deosebite, dar acestea nu erau interesate de ȋnființarea unui numǎr mare de locuri de muncǎ. Industria aeronauticǎ ȋncepea sǎ devinǎ vȃrful construcțiilor de mașini. Era un domeniu care promitea venituri consistente ȋn urma comenzilor militare.
Anul 1929 a fost marcat de ȋntemeierea firmei Grumman, specializatǎ ȋn livrarea de avioane. Avea nevoie de un numǎr limitat de muncitori cu o ȋnaltǎ calificare. Grumman FF-1 avea primul zbor ȋn 1931 și ȋn 1932 ȋncepeau livrǎrile cǎtre US Navy. Au fost furnizate 116 aparate pȃnǎ ȋn 1934. Era loc de mai bine și ȋn 1933 era prezentat F2F, cumpǎrat tot de marina americanǎ. Seversky Aircraft Company apare ȋn 1931.
Funcționau din plin și existentele firme aeronautice. Boeing realiza șapte bombardiere grele de tip B-9 capabile sǎ transporte o tonǎ de bombe. Erau complet metalice, ceea ce ȋnseamnǎ cǎ resursele energetice ale SUA mergeau ȋn producția de aluminiu. Nu erau uitate nici avioanele de vȃnǎtoare și numai din modelul Boeing P-12 erau asamblate 586 de unitǎți ȋn negrii ani de crizǎ. Era aparent o epocǎ de pace, dar fabricile ȋncepeau sǎ duduie. Mitsubishi furniza marinei imperiale nipone modelul B2M de torpilor-bombardier ȋn 206 exemplare. Era un model cu origini britanice, gata de zbor ȋn 28 decembrie 1929.
Biplanele erau renumite prin manevrabilitatea deosebitǎ și prin aterizarea ușoarǎ. Totuși, viteza ȋncepea sǎ fie o problemǎ ȋn condițiile ȋn care bombardierele deveneau rapide și erau realizate complet din metal. Era nevoie de noi soluții tehnice și anul 1932 a fost marcat de apariția modelului american P-26. Era complet metalic și era monoplan. Nu era modern prin trenul de aterizare fix și prin cabina deschisǎ, dar compensa lipsurile prin vitezǎ. Livrǎrile cǎtre unitǎți au ȋnceput ȋn 1933 la un preț de 14.009 dolari. Nu se uitau birocrații militari la mici detalii financiare. Un Ford 1932 decapotabil costa ȋn epocǎ 650 $.
Industria se reorienta spre noi aripi ale rǎzboiului și conta mult viteza de atac. Hidroavioanele de cursǎ ale firmei britanice Supermarine atingeau deja 655 km/h ȋn 1933. Erau doar douǎ exemplare, dar motoarele dezvoltate pentru competițiile sportive anunțau era conflictului mondial. Italienii erau și ei ȋn competiție cu M. C. 72. Un astfel de aparat atingea o vitezǎ de 682 km/h ȋn 1933 și de 709, 2km/h ȋn 1934. Grupul energetic livrat de Fiat asigura puteri de 2.500 – 3.100 CP, cu mult peste ceea ce se utiliza la modelele militare și civile obișnuite. Totuși, performanțele hidroavioanelor de curse n-au impresionat gȃnditorii militari din cauza dependenței de lacuri. Nici manevrabilitatea nu era bunǎ ȋn luptele aeriene.
Era nevoie din ce ȋn ce mai mult aluminiu pentru industria aeronauticǎ și a ȋnceput cursa pentru energie electricǎ ieftinǎ sub acoperirea tezei umaniste a electrificǎrii așezǎrilor, pentru creșterea nivelului de trai. Era marilor lacuri de acumulare era declanșatǎ ȋn forțǎ prin modelul sovietic al barǎrii Niprului folosind ingineri americani și munca deținuților din lagǎrele de exterminare. SUA a ripostat prin barajul Hoover, ȋnceput ȋn 1931 și care a dus la apariția unui lac de acumulare cu o suprafațǎ de 640 kmp. Scopul scuzǎ mijloacele.
Conducerea Uniunii Sovietice a fǎcut totul pentru dezvoltarea unor uriașe armate aeriene. Bombardierul TB-1 era cel mai performant ȋn epocǎ și a fost asamblat ȋn 216 exemplare fix ȋn perioada 1929 – 1932. Era doar un aperitiv. Era prea puțin pentru Iosif Stalin și a fost lansat ȋn producție modelul TB-3 ȋn 1930. Varianta din 1933 avea o masǎ de peste 10 t și putea sǎ transporte o ȋncǎrcǎturǎ de douǎ tone de bombe. Aceasta putea sǎ fie mǎritǎ la cinci tone pe distanțe scurte. Au fost livrate 818 exemplare, ceea era cu mult peste necesarul apǎrǎrii. Rǎzboiul trebuia mutat cu orice preț pe teritoriul vecinilor pentru a se atinge visul utopic al cuceririi ȋntregii planete ȋn numele ideologiei marxiste.
Bombardierele cu steluțe roșii erau interesante prin forța ofensivǎ, dar era nevoie de aparate rapide pentru obținerea cerului curat și pentru atacuri la sol ȋmpotriva trupelor inamice. Fabricile au primit ordin de la tovarǎșul Stalin sǎ producǎ tot ceea ce era necesar viitorului front al revoluției mondiale. Polikarpov I-5 a fost asamblat ȋn 803 exemplare ȋn perioada 1931 – 1934 și putea sǎ atace țintele cu performantele mitraliere PV-1 sau cu bombe mici. Chiar dacǎ a devenit perimat, a fost utilizat pe front pȃnǎ la sosirea modernelor Il-2. A ȋnlocuit treptat depǎșitul I-3, realizat ȋn 389 sau 399 exemplare. Cifrele de producție sunt uimitoare și nu pot fi comparabile decȃt cu cele din anii rǎzboiului mondial. Statele vecine nu aveau flote aeriene cu care sǎ amenințe centrele industriale și trupele sovietice. Și totuși conducerea de la Kremlin nu era mulțumitǎ de ceea ce avea ȋn dotare și anul 1933 a fost marcat de testarea modelelor I-15 și I-16, realizate ȋn mare serie ȋn anii urmǎtori. Nici vorbǎ de lipsuri și crizǎ ȋn domeniul militar sovietic, dar se putea și mai bine. Aluminiul realizat ȋn noile uzine ȋncepea sǎ devinǎ vizibil pe cerul planetei.
Bombardierele sovietice de tip TB-1 și TB-3 erau ȋnsǎ prea mici dupǎ standardele planificatorilor militari. Se putea și mai mult ȋn domeniul industrial nou. Proiectanții au primit ordine clare sǎ construiascǎ giganți capabili sǎ transporte unitǎți militare complet echipate sau ȋncǎrcǎturi explozive la nivel strategic. Uniunea Sovieticǎ era ȋn fruntea cursei, neexistȃnd restricții la consumul de materiale. Kalinin K-7 era un aparat ce putea sǎ ridice 120 pasageri sau o ȋncǎrcǎturǎ de bombe de 9, 6 tone. A fost realizat ȋn perioada 1931 – 1933, dar complexitatea construcției a dus la o prǎbușire ce s-a soldat cu distrugerea completǎ a avionului. Ideea n-a fost abandonatǎ și ȋn 1933 a ȋnceput asamblarea modelului Tupolev ANT-20 Maksim Gorki ce putea sǎ ajungǎ la o masǎ de 53 t. Era folosit pentru zboruri de propagandǎ ȋncepȃnd din 1934, dar Iosif Stalin era interesat numai de avioane cu rol pur militar. Era evident cǎ era un experiment pentru testarea capacitǎților industriale aeronautice. TB-4 a apǎrut ȋn 1933 și ridica de la sol o ȋncǎrcǎturǎ de 10 t de bombe pentru lovirea țintelor aflate la 500 km. Puteau fi atinse obiective aflate și la distanțe mai mari, dar era limitatǎ ȋncǎrcǎtura ofensivǎ.
Și celelalte mari puteri cǎutau soluții pentru producerea de giganți capabili sǎ loveascǎ orașele industriale ale inamicului. Japonia a asamblat ȋn 1932 douǎ prototipuri Mitsubishi Ki-20 din piese importate din Germania, stat ce nu putea oficial sǎ producǎ bombardiere din cauza prevederilor Tratatului de pace de la Versailles. Alte patru unitǎți au fost realizate ȋncepȃnd din 1933 cu piese japoneze copiate dupǎ cele germane ȋn urma cumpǎrǎrii licenței. Avionul era capabil sǎ transporte cinci tone de bombe.
Avionul a mai schimbat ceva ȋn mersul economiei mondiale:cǎrbunele a fost ȋnlocuit de cǎtre petrol ȋn tot ceea ce ȋnseamnǎ mobilitate militarǎ. Centrele carbonifere au ȋnceput sǎ piardǎ din cifra de afaceri și au supraviețuit doar prin furnizarea de combustibil pentru furnale și termocentrale. Așa se explicǎ șomajul ȋn domeniul minier. Petrolul a devenit regele rǎzboiului modern ȋn mod definitiv și strategii s-au orientat rapid ȋn noua direcție, pecetluind soarta armelor ce mai consumau combustibil solid. Tǎierile de vapoare au fost prezentate drept dezarmare pentru binele popoarelor, dar și acestea au fost condamnate dacǎ trǎiau ȋn regiuni bogate ȋn țiței.
Mitralierele, tunurile, tancurile și vapoarele erau prea lente pentru ideile strategilor pasionați de glorie cu orice preț. Toate armele erau modernizate și lustruite pentru orice eveniment neprevǎzut și mult dorit. Lumea se grǎbea spre o nouǎ conflagrație și nu contau detalii precum nivelul de trai. Timpul nu mai avea rǎbdare și instrumentele rǎzboiului ieșeau din ce ȋn ce mai numeroase de benzile de fabricație. Politicienii așteptau gloria supremǎ din vǎrsarea de sȃnge. Existǎ o plǎcere specificǎ speciei umane.
Criza economicǎ n-a existat și termenul trebuie sǎ disparǎ definitiv din cǎrțile de istorie, indiferent dacǎ sunt științifice sau de popularizare. Banii au fost irosiți ȋn investiții orientate spre distrugere de birocrațiile iresponsabile. Popoarele, care știu și pot totul ȋn teorie, au fost manipulate astfel ȋncȃt sǎ creadǎ cǎ se face ceva pentru fericirea lor.
