Criza economică și navele de lux
S-a scris mult despre recesiunea ce ar fi bântuit planeta începând din 2007 sau 2008 și care, pentru anumite regiuni și țări, nu s-ar fi încheiat nici în prezent. Fenomenul a fost însoțit de probleme legate de diminuarea încasărilor la buget, de scăderea salariilor și a cifrei de afaceri și, ca de obicei, de îngroșarea rândurilor de șomeri. Guvernanții din toate statele lumii au început să caute soluții, dar tăierile de pensii și salarii au fost la mare modă. Totuși, bani existau din belșug.
Companiile private se întreceau cu oferte pentru dezvoltarea turismului de lux și urmașii Titanicului erau în centrul atenției. Noi comenzi au fost lansate și vapoarele uimitoare prin dimensiuni și dotare au fost construite în același timp cu derularea crizei mondiale.
Oasis of the Seas a fost cu adevărat o oază, un paradis pentru cei cu dare de mână, și a costat 1, 4 miliarde de dolari, o bună oportunitate pentru șantierul naval din Turku, Finlanda. I s-a pus chila în 12 noiembrie 2007, putea să plutească un an mai târziu și a fost gata pentru prima cursă în 5 decembrie 2009. Era prea puțin. Allure of the Seas, navă similară, a fost începută în 2 decembrie 2008 și a avut prima cursă din data de 1 decembrie 2010. Progresând în construcția coloșilor lungi de 360 m, șantierul naval a scăzut costurile la 1, 2 miliarde de dolari. Norwegian Epic a avut chila pusă în 19 iunie 2008 și a fost comisionată la Saint-Nazaire în iunie 2010 pentru 920 de milioane de dolari. Sunt doar trei exemple de vapoare de lux construite atunci când veniturile oamenilor de rând erau amputate la ordinul guvernanților. Există și variante mai mici și cu costuri mai reduse.
Sunt livrate de șantierele navale din Italia și Franța. De exemplu, MSC Divina a fost realizată în perioada 2010 – 2012 cu un cost de 550 milioane de dolari și poate să transporte la o cursă 3.959 de pasageri. A făcut parte din aceeași clasă cu MSC Preziosa, MSC Splendida și MSC Fantasia. Șantierele navale italiene au intrat în cursă cu Costa Serena, Costa Pacifica, Costa Favolosa, Costa Concordia și Costa Fascinosa. Celebra Costa Concordia a funcționat perfect în tot intervalul crizei, o stâncă ascuțită punând capăt carierei promițătoare în ziua de 13 ianuarie 2012. Avea la bord 3.229 de persoane. Nu se poate scrie că suferea de lipsă de clienți. Erau propuse și organizate costisitoare croaziere în jurul lumii cu RMS Queen Mary 2.
Același fenomen mondial se întâmpla și în timpul recesiunii declanșate în 1929. SS Manhattan a fost lansat la apă în 1931 și putea să transporte circa 1.100 de pasageri la un echipaj de 500 de marinari. SS Washington era ordonat în 1930 și era finisat în 1932. Costul fiecărei nave era de 21 milioane de dolari, un automobil Ford A fiind estimat la 650 $. Franța a dorit să fie în fruntea cursei pentru dominație navală și în 1931 luxul era redefinit prin SS Normandie. A fost terminată în 1932, dar și-a început cursele comerciale în 1935.
Un astfel de colos lua la bord 7.000 de tone de combustibil și consuma două tone pentru fiecare milă parcursă. Nu se făcea economie pentru cei 1.971 de pasageri de la bord. Marea Britanie se putea lăuda cu RMS Queen Mary, cu chila pusă la 1 decembrie 1930, și care putea să transporte 2.139 de clienți. Să fie oare simple coincidențe? Afacerile au mers bine și foarte bine, dar popoarele nu pot fi fericite în totalitate dacă luxul domină interesele afaceriștilor și ale guvernanților. Navele de croazieră și yachturile au fost indicii ale creșterii prosperității în categoriile superioare ale societății.
