Corespondența dintre Stalin și Roosevelt

Autor 4004 vizualizări


Corespondența dintre F. D. Roosevelt și I.V. Stalin, desfășurată pe întreaga durată a celui de-al Doilea Război Mondial a fost publicată pentru prima dată în Statele Unite, de Susan Butler, sub numele „My Dear Mr. Stalin”.

Lucrarea a fost publicată și în România, sub titlul „My Dear Mr. Stalin. Corespondența completă dintre Roosevelt și Stalin” în traducerea Adinei Cârâc, la Editura Historia, în 2008. Publicăm mai jos două scrisori, trimise în preajma Conferinței de la Teheran, și care reliefează foarte bine modul de acțiune și de gândire al celor doi lideri.

Împotrivirea lui Stalin…  

19 octombrie 1943

De la Premierul Stalin către Președintele Roosevelt

Referitor la locația apropiatei conferințe a liderilor celor trei guverne, doresc să transmit următoarele informații. Din păcate niciuna dintre destinațiile propuse de Dvs. pentru întâlnire în locul Teheranului nu îmi convine.

A devenit clar, în cursul operațiunilor forțelor sovietice din vara și toamna acestui an, că această campanie de vară se poate transforma rapid într-una de iarnă și că trupele noastre pot continua operațiunile ofensive împotriva armatei germane. Toți colaboratorii mei sunt de părere că aceste operațiuni reclamă contactul meu personal cu Comandamentul și dirijarea zilnică din partea Comandamentului suprem.

Condițiile din Teheran sunt mai bune deoarece există comunicații telegrafice și telefonice cu Moscova. Nu se poate spune același lucru despre celelalte locații. Din această cauză colaboratorii mei insistă asupra Teheranului ca loc de întâlnire.

Accept propunerea Dvs. de a stabili 20 sau 25 noiembrie ca posibilă dată a Conferinței și, de asemenea, sunt de acord ca reprezentanții presei să fie excluși de la întâlnire. Sper ca participarea directă, la întâlnirea de la Moscova, a Dlui Hull, care a ajuns cu bine la Moscova, să facă foarte mult bine.

…și dezamăgirea lui Roosevelt

21 octombrie 1943

Personal și secret pentru Mareșalul Stalin (de la Roosevelt n.r.)

Sunt profund dezamăgit de mesajul Dvs. primit azi referitor la întâlnirea noastră. Vă rog să fiți sigur că apreciez și înțeleg pe deplin motivul pentru care se reclamă sfatul zilnic al Comandamentului suprem și contactul Dvs. personal cu Comandamentul, ceea ce a condus la rezultate atât de remarcabile. Acestea prezintă o importanță covârșitoare.

Aș dori să înțelegeți că există și alte probleme de importanță vitală care, în acest guvern american constituțional, reprezintă obligațiile mele bine stabilite, pe care nu le pot schimba. Constituția noastră prevede ca președintelui să i se prezinte spre aprobare legile în 10 zile de când acestea au trecut prin Congres.

Aceasta presupune ca președintele să primească și să returneze Congresului, cu aprobarea sa scrisă sau cu un veto, documentele materiale, în cadrul acestei perioade. Nu pot acționa prin telegraf sau radio, așa cum v-am spus mai înainte. Problema cu Teheranul constă în simplul fapt că apropierea de oraș peste munte face ca adesea zborul să fie imposibil timp de câteva zile în anumite perioade. Există un risc dublu: primul pentru avionul care predă documentele de la Washington și, al doilea pentru avionul care predă documentele Congresului.

Îmi pare rău să vă spun, dar ca șef al națiunii îmi este imposibil să merg într-un loc în care nu îmi pot îndeplini obligațiile constituționale. Îmi pot asuma riscurile de zbor pentru documente până la și inclusiv din Olanda în Golful Persic, prin sistemul de lucru în schimburi, dar nu îmi pot asuma întârzierile care însoțesc avioanele în ambele direcții până la platoul de peste munte unde este situat Teheranul și membrii cabinetului meu și legiuitorii sunt în total acord în acest sens.

Prin urmare, pot face în cele din urmă propuneri practice. Adică putem merge toți trei (Roosevelt, Stalin și Churchill n.r.), unde vom fi perfect apărați, în trei tabere care vor fi instalate și păzite de trupele naționale respective.

După cum știți puteți avea cu ușurință un telefon special, sub propriul control, cablat de la Basra la Teheran, de unde veți accesa linia Dvs, cu Rusia. Un astfel de serviciu telegrafic va corespunde tuturor necesităților Dvs. și cu avionul veți fi la o depărtare doar cu puțin mai mare de Rusia decât din Teheran. Nu iau în nici un fel în calcul faptul că plecând de pe teritoriul Statelor Unite va trebui să parcurg circa 9.650 km, iar Dvs. din Rusia veți avea de mers numai 965 km.

Aș parcurge cu dragă inimă de zece ori această distanță pentru a vă întâlni, dacă nu ar trebui să conduc un guvern constituțional mai vechi de 150 de ani. Față de poporul Dvs. aveți marea obligație de a purta mai departe luptele pentru înfrângerea dușmanului comun, dar vă rog să vă amintiți că și eu am o mare responsabilitate față de guvernul american și de susținere a întregului efort american de război.

Așa cum v-am mai spus, consider întâlnirea dintre noi trei ca având cea mai mare importanță posibilă, nu numai pentru popoarele noastre de azi, ci și pentru ele în perspectiva unei lumi pașnice pentru generațiile viitoare. Generațiile viitoare ar considera o tragedie dacă Dvs., eu și Dl. Churchill am eșua astăzi din cauza unor sute de kilometri. Repet că aș veni bucuros la Teheran dacă nu aș fi împiedicat să fac acest lucru de restricțiile asupra cărora nu am nici un control.

Propun Basra din cauza problemelor de comunicații pe care le aveți. Dacă Basra nu vă convine sper din suflet că veți reexamina Bagdadul sau Asmara sau chiar Ankara, în Turcia. Ultimul loc este situat pe teritoriu neutru, dar cred că merită să ne gândim că turcii ar putea să primească cu bucurie ideea deși, desigur, nu le-am comunicat acest lucru nici lor, nici altcuiva. Vă rog să nu mă dezamăgiți în acest moment de criză. Roosevelt

Din păcate pentru Roosevelt, sistemul constituțional democratic nu valora nimic pentru Stalin. Așa că președintele american avea să fie dezamăgit. Conferința s-a ținut la Teheran. (n.r.)


""