Conferința de la Wannsee, punctul de start al Holocaustului?
În urmă cu 75 de ani, mai mulți oficiali germani s-au întâlnit în cadrul unei întâlniri considerate punctul de început al politicii de genocid. A fost într-adevăr Conferința de la Wannsee primul pas al Holocaustului?
Pe 20 ianuarie 1942, 15 oficiali naziști s-au reunit într-o vilă elegantă din Wannsee, la vest de Berlin, pentru a discuta pe tema genocidului. N-a fost o întâlnire istovitoare, durând doar o oră și jumătate, fiind urmată de un bufet. Acest moment cheie a rămas însă în istorie ca unul din cele mai josnice momente din istoria umanității.
Inițiatorul conferinței a fost Reinhard Heydrich, adjunctul lui Himmler în SS și directorul Biroului de Securitate al Reichului. Heydrich a fost asistat de Adolf Eichmann, arhitectul soluției finale, al cărui proces din 1961 avea să o facă pe Hannah Arendt să vorbească despre ”banalitatea răului”. Heydrich a adunat circa 15 reprezentanți ai principalelor ministere și organizații ale Reich-ului, inclusiv SS-ul, Ministerul de Externe, Ministerul de Interne și Gestapoul. Nu au participat directorii cei mai importanți ai acestor instituții, ci adjuncții lor sau alți înalți funcționari;opt dintre cei prezenți aveau diplome de doctorat, cu precădere în drept.
În opinia publică, Conferința de la Wannsee e percepută ca punctul de plecare al planificării Holocaustului, unul din rarele momente în care naziștii discută deschis despre planurile privind ”soluția finală a chestiunii evreiești”, punând problema bazei logistice pe care s-a construit Holocaustul. Totuși, această interpretare este prea simplistă. La a 70-a aniversare, pare oportun să analizăm corespunzător Conferința de la Wannsee și motivele pentru care este considerată atât de importantă.
Există mai multe motive pentru care Conferința de la Wannsee e interpretată pur și simplu ca punctul de start al Holocaustului (deși acesta începuse deja la momentul ianuarie 1942). Invazia Uniunii Sovietice din vara precedentă dusese la uciderea sistematică a civililor evrei, în timp ce deportarea și executarea evreilor din interiorul Reich-ului începuse din toamna lui 1941. În plus, e dificil de văzut cum Wannsee ar fi putut servi analizei și planificării logistice a Holoacustului când niciun reprezentant al căilor ferate germane – instituția cel mai profund implicată în logistica genocidului – nu a fost prezent.
Și dacă această conferință este atât de importantă precum s-a presupus până acum, pare ciudat că ea nu a durat decât 90 de minute, beneficiind doar de prezența câtorva civili. În plus, protocolul final redactat la sfârșitul reuniunii de către Eichmann avea doar 15 pagini. O copie a acestui protocol a fost descoperit de detectivii americani în 1946;acesta este surprinzător de vag pentru un document de o asemenea importanță. Evident, cuvintele au fost atent alese la insistența lui Heydirch, dar deși vorbește clar de problemele deportării și a ”rasei mixte”, documentul nu face referire la dezvoltarea sistemului camerelor de gazare și lagărelor de concentrare ce aveau să intre în funcțiune în acel an. În schimb, face referire indirectă la ”activitățile de pregătire” și la evreii ce mor din ”cauze naturale” în urma supunerii lor la muncă forțată. Analizând documentul final al conferinței, nu se poate spune că scopul precis al Conferinței a fost furnizarea unui plan concret privind Holocaustul.
Atunci care a fost țelul reuniunii de la Wannsee? Ansamblul celor prezenți, reprezentanți ai diverselor ministere și organizații, ne oferă un indiciu:probabil că întâlnirea urmărea pur și simplu impunerea unei politici-cheie în condițiile în care administrația Reich-ului era supusă unor lupte interne, agențiile rivale fiind într-o dură competiție pentru favoruri și beneficii. Heyrdich dorea să-i facă pe potențialii săi rivali să accepte poziția sa de conducere în problema rezolvării chestiunii evreiești. El urmărea ca cei prezenți-și, prin extensie, departamentele și organizațiile pe care le conduceau – să accepte să participe la planificarea soluției finale. În viziunea lui Heydrich, scopul întâlnirii era de a stabili o poziție comună a autorităților centrale cu privire la ”soluția finală”, poziție care presupunea că toți vor lucra împreună sub conducerea sa. După cum a sugerat Eichmann mai târziu, în timpul procesului, Heydrich a încercat prin conferința de la Wannsee să-și supună întreaga administrație.
Contrar opinii generale, Wannsee nu a marcat momentul în care a fost stabilită clar politica de genocid;asta se întâmplase în urmă cu câteva săptămâni. Nici nu avea ca scop prezentarea unei noi politici, căci majoritatea celor prezenți în cameră era deja la curent cu intențiile privind ”soluția finală”. Se pare că întâlnirea din 20 ianuarie nu avea ca scop doar discutarea Holocaustului, ci și prevenirea certurilor și competițiilor din interiorul administrației Reich-ului. Heydrich încerca să-și impună controlul asupra unei politici foarte importante pentru a se asigura că toți vor acționa conform indicațiilor sale.
De ce, atunci, Conferința de la Wannsee e considerată atât de importantă? În primul rând, ea e caracteristică tradiției certurilor administrative din interiorul Reich-ului. Bineînțeles, conferința nu a rezolvat aceasă problemă definitiv, după cum avea să mărturisească Eichmann aproape 20 de ani mai târziu. S-a stabilit însă în mod clar poziția lui Heydrich ca unul dintre cei mai dinamici și radicali lideri naziști.
De asemenea, Protocolul de la Wannsee reprezintă documentul scrisîn care sunt menționate intențiile privind Holocaustul mai clar decât în orice alt document. Deși se vorbește destul de vag despre procedurille propriu-zise, magnitutinea planurilor germanilor e șocantă. Deși din cei 11 milioane de evrei care trăiau în Europa în 1942, jumătate se aflau în țări necontrolate de Germania, aceștia erau incluși în planul lui Heydrich. Mai mult decât atât, deși nu reprezintă decât un pas minor în evoluția politicii evreișeti a regimului nazist, momentul Wannsee reflectă totuși o schimbare de pas, de la masacrele și deportările ad-hoc din 1941 la programul clar de exterminare ce avea să urmeze. De aceea, în ciuda faptului că nu putem stabili exact țelurile precise ale reuniunii din 20 ianuarie 1942, Conferința de la Wannsee rămâne un capitol întunecat al istoriei umanității.
http://www.historyextra.com/
