Comoara căpitanului Kidd

Autor 10733 vizualizări


 

Insula îşi va dezvălui misterele abia după ce vor pieri toţi stejarii şi îşi vor pierde viaţa sapte oameni în căutarea comorii din insulă – cel puţin aşa pretinde legenda “insulei cu stejari” (Oak Island) din Nova Scotia. Într-adevăr şase căutători de comori şi-au găsit sfârşitul pe acolo, iar dintre numeroşii stejari au rămas în picioare numai trei.

Multe legende se tes în jurul enigmaticei locaţii. Conform unei ipoteze, căpitanul Kidd este cel care şi-ar fi ascuns comoara pe aceste meleaguri…Intâmplările legate de vasul comercial “Quedah merchant” îl transformă pe căpitan din negustor legitim în pirat notoriu. Înainte de execuţia sa din 1701 el scrie o scrisoare in care se declară dispus să dezvăluie locaţia comorii. Amiralul britanic nu cedează însă. Scrisoarea rămâne până astăzi singurul document care oferă indicii cu privire la sursa tezaurului.

La începutul secolului al 20-lea apar hărţi ale comorii căpitanului Kidd. Pe acestea insula apare localizată fooarte clar în marea Chinei. Şi totuşi în timpul raidurilor maritime Kidd nu ajunge acolo niciodată…Si cum atunci nu se socotea latitudinea unitar, în funcţie de meridianul zero de la Greenwich, datele de pe hartă nu sunt certe. Asta pe lângă cifrarea informaţiilor…Astfel menţiunea celor 20 de broaşte ţestoase şi întoarcerea lor ar putea face referire la faptul că harta ar trebui răsturnată.

Pădurarul în vârstă de 60 de ani Daniel McInns descoperă în 1795 o adâncitură în pământ. Împreună cu cei doi prieteni, John Smith şi Anthony Vaughan vrea să dea de cap misterului. Sapă o groapă de 9 metri în lutul dens, dând peste scânduri şi trunchiuri de copaci. În 1804 îşi continuă munca mai temeinic. Între timp John Smith acaparează bucata de pământ, compania Onslow furnizându-I mijloacele tehnice. Găsirea unor coji de cocos induce ideea că ar putea fi vorba despre comoara unor piraţi:marinarii se foloseau de ele pentru a-şi cârpăci corăbiile. La fiecare trei metri dau de urme de lemnărie. La 30 de metri descoperă o placă cu nişte semen de nedescifrat. Când aventurierii se întorc în ziua următoare, groapa este umplută cu apa. Încercările de curăţare eşuează. Se sapa o a doua groapă, dar se umple şi aceasta. Ca urmare a costurilor ridicate, compania renunţă la finantare.

40 de ani mai târziu îşi încearca norocul şi compania Truro:dar nici de data asta nu iese apa. Abia după ce unul dintre lucrători moare în puţ se observă că apa este sărată. Din cercetările la plajă se deduce ca întreaga fâşie de coastă este populată de pietre şi cocos, puse acolo intenţionat. Un sistem subteran de canale conduce către puţ. Totul este în aşa fel construit încât orice necunoscator să trebuiasca să foreze în canalul principal odată coborât in puţ, canal care îl inundă pentru a menţine legătura cu marea. Astfel comoara stă departe de invazionişti…se presupune că aceasta se află pe uscat, sub sistemul de canale.

Mai mult, se bănuieşte că puţul şi canalele au fost construite mai târziu, prin intermediul unui dig de captare. Încercarile de a ridica un alt baraj pentru a desprinde sistemnul de mare şi a reface uscatul au eşuat. La fel ca şi strădania de a se apropia de puţ prin apa, de dedesubt. La sfârşit apa tot inundă totul, iar compania Truro iese şi ea în pierdere.

De atunci Oak Island tot aduce în faliment diverse firme şi societăţi, sau muncitori în pragul morţii. Se vorbeşte deja din 1860 de blestemul insulei. Insula este astãzi împânzita de tot felul de canale şi tuneluri greu de explorat, martori ai încercãrilor zadarnice de a desluşi misterul piratului Kidd. Puţul iniţial nu mai este din 1960 identificat cu precizie. Cu toate acestea firma Triton finanţeazã o sãpãturã de pânã la 60 de metri, în urma cãreia se ajunge la o deschizãturã. Explorãrile submarine scot la ivealã ceea ce s-ar pãrea a fi fragmente de cufere de lemn. În 1987 Triton intenţioneazã sã mai punã la bãtaie 10 milioane de dolari pentru continuarea sãpãturilor, dar odatã cu crahul bursei, proiectul “the big dig” nu mai este viabil.

O descoperire demnã de remarcat (din 1897) o reprezintã o bucatã de pergament cu tuş chinezesc, care dispare exact ca tãbliţa revelatã de John Smith. Resturile de lemn pot fi datate în 1575, alte analize dendrologice demonstreazã cã este vorba de lemn procurat chiar în jurul anului 1200! Enigma principal este data construcţiei puţului. Acesta este pânã la piatra de temelie cãptuşit cu beton armat şi umplut de apã din mare. O disputã juridicã precum şi un burghiu rupt care s-a înţepenit în puţ împiedicã avansul lucrãrilor pe sit.

Câteva indicii oferã argument împotriva prezenţei comorii lui Kidd pe insula stejarilor. Gropile şi sistemul de canale au fost elaborate cu mare precizie de cãtre ingineri experimentaţi, timpul de lucru necesar pentru desãvârşirea lucrãrii fiind estimat la aproximativ 100.000 de ore. Chiar dacã Kidd ar fi pregãtit-o sau descoperit-o mai înainte, abia dacã ar fi fost timp sã ascundã un tezaur într-o locaţie atât de complicate. Unii acceptã ipoteza unei insule a comorii localizate în marea Chinei, insulã care nu a reprezentat de la bun început o ascunzãtoare a cãpitanului. Ba este foarte probabil sã fi fost el însuşi în cãutarea unei comori:în timpul raidurilor piratereşti şi-a creat singur o copie dupã harta originalã (astãzi pierdutã) şi a completat-o cu notiţe. Speranta de a naviga în apele chinezeşti dupã comoarã l-a împins pe întreprinzãtorul negustor ca mai întâi sã se lupte cu piraţii. În orice caz nici el nu era sigur de locaţia sa, dupã cum reiese din scrisoarea pe care o compune înainte de execuţie.

Insula mult râvnitã ar putea fi Yokoate, conform pãrerii învãţatului Nagashima. Yokoate aparţine grupului de insule care se întinde de la sud de japonia pânã în Taiwan. Pescarii au gãsit acolo în 1952 nişte desene scrijelite în stâncã care ilustreazã un animal semãnând cu un ţap – cãpitanul se folosea adesea de simbolul iedului. Într-adevãr Nagashima dã la ivealã o groapã care ascunde o comoarã de aur şi argint estimate la 20 de milioane de dolari. Acesta dispare însã cu comoarã cu tot…

O altã teorie ne spune cã de fapt marea Chinei este un element de diversiune. Kidd trebuie sã fi ascuns tezaurul mult mai aproape de casã, probabil în Caraibe. Lipsesc însã dovezile. Singura legãturã dintre posesiunile lui Kidd şi Oak Island este prezenţa cuvântului “stejar” pe schiţele sale. Şi forma insulei este destul de apropiatã reprezentãrilor de pe hãrţi. Alte legende povestesc cã în acelaşi loc s-ar afla sume importante de bani din timpul rãzboiului de independenţã American, sau monede aztece, sau posesiunile lui Francis Drake, sau chiar comoara templierilor…deşi ordinal a fost anihilat înainte de descoperirea Americii. Si manuscrisele pierdute ale lui Francis Bacon, care atestã cã acesta a fost autorul operei shakespeariene, sunt puse în legãturã tot cu faimoasa insulã…

g-geschichte.de