Autor 13374 vizualizări


Încă de la înființarea sa, Commonwealth-ul a fost o organizație care nu a avut un caracter pur formal. Originile sale și rolul său îl definesc ca un cadru informal de consultare și schimb de idei.

Având originile în Imperiul Britanic, organizația este emanarea ideilor britanice asupra conceptului de diplomație și de organizare statală. Intrat în vigoare în urma unui lung proces de descentralizare a puterii imperiale britanice, Commonwealth-ul este idealul oricărui om politic. Încă din secolul al XIX-lea, politicenii britanici au prevăzut evoluția Imperiului Britanic, cel puțin în ceea ce privește coloniile albe, ca pe un export al modului britanic de a guverna politic și economic. Declarația Lordulului Rosebury, din 1884, în timpul unei vizite oficiale în Australia, a definit cel mai bine viitoarea organizație internatională ce avea să derive din Imperiul Britanic. Denumită sugestiv Commonwealth al Națiunilor, organizația, prin însuși numele pe care-l poartă, indică foarte clar modelul organizatoric pe care il va îmbrăca.

Evoluția ulterioară a Imperiului Britanic ilustrează clar modelul de organizație în care se va metamorfoza. Pașii către acest model de organizație sunt făcuți încet, dar sigur. Astfel la începutul secolului XX avem deja din punct de vedere administrativ embrionii ulterioarei organizații internaționale. Evenimentele internaționale de genul Primului Război Mondial servesc drept teren de încercare pentru noile formate entități statale auto-guvernate și grăbesc transformarea Imperiului Britanic.[1]

Primul moment de zdruncinare a Imperiului Britanic și de transformare a sa

Ulterior Primului Război Mondial, procesul de descentralizare al Imperiului Britanic se întețește. Alți pași decisivi sunt făcuți către crearea unui Commonwealth Britanic. Astfel în cadrul Conferinței Imperiale din 1926, Marea Britanie decide că a sosit momentul ca dominioanele ei să devină state independente în cadrul Imperiului Britanic. Conceptul este nou pentru istoria realțiilor internaționale. Din punct de vedere juridic, dominioanele erau entități statale independente, dar care aveau același suveran.[2]Este important de adăugat faptul că dominioanele albe din cadrul imperiului, au ca și componență socială, cetățeni de origine britanică. Ele sunt britanice în cuget și simțiri. Sunt foarte apropiate social și cultural și se simt parte din „țara mamă”, Marea Britanie.  

Apartenența geografică a dominioanelor este un factor important în dezvoltarea lor. Pentru unele dintre ele procesul de descentralizare al Imperiului Britanic merge într-un ritm mai alert, determinat de proximitatea geografică a dominionului de un alt centru de putere regională. Canada este un astfel de exemplu, a cărei proximitate de S.U.A. determină un grad mai mare de autonomie în cadrul relațiilor ei cu metropola.

Commonwealth-ul Britanic intră în vigoare din punct de vedere juridic în anul 1931, prin Statulul de la Westminster. Ca și mod de operare Commonwealth-ul Britanic se diferențiază de celelalte organizații internaționale ale vremii. Commonwealh-ul nu are la baza un trat de funționare și nu are instituții care sa-l guverneze. Asocierea statelor se face în baza liberei consimțiri a fiecărui membru.

Caracterul informal al organizației coferă un grad de coeziune și întelegere intre membrii săi mult mai mare față de al oricărei organizații bazată pe norme și tratate internaționale. În timp ce alte organizații internaționale țin să reglementeze fiecare aspect al activității lor, obligând membrii componenți să se conformeze unei structuri rigide, care de cele mai multe ori este ineficientă, Commonwealth-ul nu are nici o organizare propriu-zisă. Singurul cadru de întrunire fiind Conferința Primilor Miniștrii.

Evoluția după Al Doilea Război Mondial

Odată cu desfășurarea celui de-al Doilea Război Mondial, noi pași se fac către disoluția Imperiului Britanic, deci spre descentralizarea autorității Marii Britanii față de dominioane. Un prim pas în acest sens este inițiativa dominioanelor de a declara război singure și de a încheia alianțe militare. Incheierea pactului ANZUS, dintre Australia, Noua Zeelandă și S.U.A. este un bun exemplu în acest sens. Incă o dată caracterul informal al Commonwealth-ului se dovedește a fi un catalizator al progresului membrilor componenți.[3]

Independența Indiei și Pakistanului în anul 1947 este un nou pas în dezvoltarea organizației. Adoptarea de către India a unei constituții republicane, pune Marea Britanie și Commonwealth-ul într-o situație nouă. Până în acel moment, calitatea de membru al Commonwealth-ului era definită prin formă de guvernământ, respectiv monarhie constituțională, având-ul pe suveranul Marii Britanii ca șef al statului. Nevoia strategică a Marii Brianii de a menține India în Commonwealth revoluționează modul de asociere al membrilor comunității, respectiv recunoașterea suveranului Marii Britanii doar ca șef al Commonwealth-ului, nu și ca șef al statului în speță. [4]

Această nouă formulă de asociere, pune bazele unei noi etape de dezvoltare a Commonwealth-ului. Noua organizație, în lipsa obligativității membrilor de a-l recunoaște pe regele/regina Marii Britanii ca șef al statului, devine cu adevărat o organizație la care statele pot să se asocieze liber.

Un alt aspect al Commonwealth-ului este rolul pe care il desfășoară în cadrul dezvoltării relațiilor dintre noii membrii asiatici și vechii membrii, reprezentați de dominioanele albe. Spre deosebire de Commonwealth-ul Britanic, noua organizație nu mai are în componență numai țări ai căror cetățeni sunt de origine britanică.

Evoluțiile ulterioare ale Imperiului Britanic vor aduce transformări radicale în ceea ce privește Commonwealth-ul. Începând cu sfârșitul anilor 50, organizația începe să-și mărească constant numarul de membrii. Majoritatea coloniilor care își dobândesc independența, aleg să rămână în interiarul Commonwealth-ului.[5]

Decolonizarea Imperiului Britanic aduce în cadrul Commonwealh-ului populații de diferite rase. Pentru prima dată se pune problema unui Commonwealth multi-rasial. Încă odată formula liberă și informală în modul cum organizația își desfășoară activitatea este cheia succesului acesteia. Este uimitor cum o asociație de state, cum este Commonwealth-ul, cu membrii în toate colțurile lumii și cu o populație atat de diversă, poate să funcționeze. Caracterul intim al asocierii face ca interacțiunea dintre state și deciziile pe care acestea le iau să fie mult mai ușor implementate.

Coordonatele care stau la baza existenței Commonwalth-ului:democrația parlamentară, statul de drept și separarea puterilor în stat, cât și apărarea drepturilor omului sunt mult mai bine reprezentate într-o astfel de organiație, în mare parte pentru că influiența pe care statele o pot avea în cadrul unei astfel de organizației este foarte mare.     



[1]H. Duncan Hall, The British Commonwealth of Nations, „The American Political Science Review”, Vol. 47, Nr. 4 (Decembrie., 1953), pp. 997-1015, http://www.jstor.org/stable/1951121, accesat la data:05/12/2013 09:45.

[2]Vincent Massey, British Commonwealth Relations, International Affairs (Royal Institute of International Affairs 1931-1939), Vol. 13, No.6 (Nov.-Dec., 1934), pp. 815-825, http://www.jstor.org/stable/2603328, accesat la data:05/11/2013 09:47, pp.816-818.

[3]Alexander Brady, The Modern Commonwealth, „The Canadian Journal of Economics and Political Science / Revue canadienne de'Economique et de Science politique”, Vol. 26, Nr. 1 (Februarie., 1960), pp. 62-73, http://www.jstor.org/stable/138819, accesat la data de:05/12/2013 09:47, pp.67-69.

[4]Jean-Baptiste Duroselle, André Kaspi, Istoria Relatiilor Internaționale 1948 – pînă în zilele noastre vol. II, ed. Lider, 2006, pp. 55-57.  

[5]Anthony H. Richmond, The Significance of a Multi-Racial Commonwealth, Phylon (1940-1956), Vol. 16, Nr. 4 (1955), pp. 380-386, http://www.jstor.org/stable/272654, accesat la:  05/12/2013 09:53.