Cocaina   o scurtă istorie: de la origini, până la scoaterea în afara legii  jpeg

Cocaina - o scurtă istorie: de la origini, până la scoaterea în afara legii

În ziua de azi, extrasul din frunze de coca – cocaina – este considerat a fi unul din cele mai puternice și mai nocive droguri. Lucrurile nu au stat însă întotdeauna astfel. La incași, mestecatul frunzelor de coca era un lucru cât se poate de banal.

Crescând într-o zonă în care sursele de hrană erau limitate, planta (foto jos) reprezenta o importantă sursă de hrană. Fiecare persoană avea un săculeț din pânză în care ținea porția zilnică de frunze de coca, foarte bogate în elemente nutritive, proteine și vitamine.

coca frunze jpg jpeg

Coca avea și o importanță religioasă deosebită la triburile din zona munților Anzi, fiind folosită la ceremoniile dedicate zeului Soare; de asemenea, preoții considerau că trebuie să mestece aceste frunze în timpul ceremoniilor pentru a fi pe placul zeilor.

Planta era folosită și ca… unitate de măsură. Distanța parcursă între două puncte se calcula în „cocada”, adică în numărul de „porții” de frunze de coca mestecate de-a lungul drumului.

Cocaina, extrasă în Europa

Primele frunze de coca au ajuns în Europa în secolul al XVI-lea. În 1855, chimistul german Friedrich Gaedcke a extras pentru prima dată cocaina, alcaloidul obținut din frunzele arbustului de coca, substanță denumită de el ”Erythroxylin”. În 1860, Albert Niemann a descris în teza sa de doctorat un proces îmbunătățit de extragere a componențiilor activi din frunzele de coca. El a fost cel care a denumit substanța obținută „kokain”.

În aceeași perioadă, doctorul italian Paolo Mantegazza a publicat un articol în care lăuda virtuțile medicale ale frunzelor de coca. Impactul articolului său a condus la apariția primelor produse care conțineau cocaină, vândute ca ”medicamente minune”.

Vin Mariani

vin jpg jpeg

Angelo Mariani, un corsican cu spirit de inițiativă, a fost cel care a inventat prima băutură populară folosind frunze de coca. Cunoscută ca Vin Mariani, băutura fabricată din vin de Bordeaux și extras de frunze de coca a fost lansată pe piață în 1863 și a avut foarte repede un succes răsunător în Europa și America de Nord.

Comercianții susțineau că Vin Mariani putea fi folosit pentru tratarea multor boli, și a devenit rapid cel mai popular ”medicament” din lume. Mariani a folosit numeroase personalități ale vremii pentru a-și promova produsul, printre care scriitorii Anatole France, Émile Zola, Henrik Ibsen, Jules Verne, Alexander Dumas, Sir Arthur Conan Doyle, precum și sculptorul Frederic Auguste Bartholdi, cel care a realizat Statuia Libertăţii din New York.

Papa Leon al XIII-lea (foto dreapta) și succesorul său, Pius X, au consumat Vin Mariani, lăudând proprietățile acestei băuturi minune. Thomas Edison susține că vinul cu frunze de coca îi dădea energie și îl ajuta să stea treaz mai mult timp, iar fostul Ulysses S. Grant a băut Vin Mariani spre sfârșitul vieții, când își scria memoriile.

Vin Mariani papa Leon XIII jpg jpeg

Coca Cola

Farmacistul american John Pemberton, originar din Atlanta, statul Georgia, inventatorul băuturii răcoritoare Coca-Cola a fost inspirat de Vin Mariani. Rănit în piept în Bătălia de la Columbus (1865), în timpul Războiului Civil, Pemberton a devenit dependent de morfină pentru calmarea durerilor. Încercând să scape de dependență, el a căutat alternative la calmantele pe bază de opiu. Așa a ajuns la vinul franțuzesc îmbogățit cu extracte din frunzele de coca.

El a lansat pe piață o băutură care imita Vin Mariani, denumită ”Pemberton's French Wine Coca”. Rețeta originară a fost modificată în 1886, atunci când Atlanta a adoptat o nouă legislație împotriva consumului de alcool. Nevoit să înlocuiască vinul din rețeta băuturii sale, Pemberton a găsit soluția salvatoare: sirop îndulcit și extras de kola, o nucă tropicală din Africa, ce conține cofeină.

Astfel a apărut ”Coca Cola”, o alternativă fără alcool la Vin Mariani. Cocaina a fost eliminată din rețeta băuturii în 1904, din cauza preocupărilor privind abuzul de droguri.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, mai multe state europene au încercat cultivarea arbustului de coca în colonii, fără prea mult succes. O excepție a fost reprezentată de colonia olandeză Java (în Indonezia), care la începutul secolului XX a devenit cel mai important exportator de frunze de coca, depășind Peru. Până în 1912, 1000 de tone de frunze de coca erau trimise anual la Amsterdam pentru a fi procesate și transformate în cocaină.

Muncitori din Java, pregătind frunzele de coca, înainte de a fi trimise în Olanda

coca Java jpg jpeg

La începutul secolul XX, cocaina a fost interzisă treptat în majoritatea statelor, cu excepția Americii de Sud, pe măsură ce natura dependenței de cocaină a fost recunoscută pe scară largă. În schimb, în statele din America de Sud, frunzele de coca sunt consumate și în prezent într-o manieră tradițională.

Citește și:

Freud şi cocaina

Fascinaţie şi dependenţă: Halucinogenele şi La Belle Époque

Ce droguri au luat scriitorii români: Eliade a folosit opium şi canabis, Eminescu a fost tratat cu morfină, poetul Ion Barbu lua eter şi cocaină