Autor 47078 vizualizări


S-a discutat mult despre ascensiunea Germaniei naziste și despre rapiditatea mișcărilor de motorizate pe toate fronturile. S-a pus problema celor care l-au sprijinit pe Adolf Hitler și I. M. Maiski a scris o carte celebră pe această temă. Vina era aruncată pe occidentali și pe firmele acestora. Documentele mai noi demonstrează însă faptul că principalul aliat al Berlinului a fost tocmai Uniunea Sovietică și Iosif Stalin.

Datele economice arată că Germania n-ar fi reușit să obțină succesele militare fără livrările sovietice de materii strategice. Astfel, în 1940 au început să se scurgă importante cantități de petrol și produse derivate. Erau 617.000 t. Iosif Stalin făcea totul pentru aliatul nazist. Petrolul vital era transportat inclusiv prin Bulgaria. Nici cerealele n-au fost uitate și 820.800 t au plecat pentru a ridica nivelul de trai al statului agresor. Să nu uităm că Uniunea Sovietică a fost mereu o țară deficitară la capitolul alimente și a cunoscut o perioadă de foamete cumplită în anii 1932 – 1933. Alte 846.700 t de lemn puteau fi folosite la producția de muniții, la cea de haine sau chiar la furaje pentru cai. Cromul, folosit la blindaje și proiectile perforante, apare în statistică cu 26.300 t. Uniunea Sovietică asigura 70% din necesarul de crom, mangan și platină al industriei germane. Metalul argintiu poate să fie considerat util doar pentru bijuterii foarte scumpe, dar rolul de catalizator îl face și mai prețios pentru industrie. Fluxul de produse a continuat și în 1941.

Mai mult. Uniunea Sovietică permitea accesul la produsele exotice din Asia. Blocada impusă de Royal Navy în precedentul conflict mondial adusese Germania în pragul foametei. Nici în 1939 nu era mai bine pentru o țară ce neglija agricultura în favoarea industriei globalizate.

Moscova s-a oferit să ajute Berlinul cu o generozitate ieșită din comun. Au fost aduse 58.500 t de soia și 56.700 t de ulei de pește și de balenă numai în 1940. Același consemna aducerea a 4.500 t de cauciuc. Era prea puțin Alte 14.300 au sosit doar în cinci luni. Banalul material pe care-l vedem astăzi peste tot avea o deosebită importanță militară. Un tanc Panzer IV avea în structură 116 kg de cauciuc.

Oare pentru ce făcea Stalin acest efort economic în dauna nivelului de trai din Rusia? Acolo unde foametea făcuse ravagii pentru industrializarea forțată. Simplu. Armata germană trebuia să zdrobească Franța și Marea Britanie, misiuni de care s-a achitat foarte bine. Englezii au fost izolați în arhipelag sau alungați până în Egipt. Aviația britanică suferise pierderi grele. Marina de război, stăpâna apelor a avut multe nave scufundate. Ajutorul economic a fost aproape ideal pentru Hitler. Statisticile mai spun ceva interesant:livrările sovietice au fost accelerate și amplificate în vara și toamna anului 1940, adică fix atunci când Marea Britanie era adusă în pragul distrugerii.

Și Stalin și-a atins obiectivele până la 22 iunie 1941, adică lumea capitalistă a Europei era nimicită prin opera Wehrmachtului, dar apoi blindatele germane și cu petrol comunist în rezervoare au atacat și forțele sovietice împinse avansat la frontiere. Acest asalt nu era dorit și nici prevăzut. Ar fi trebuit să fie doar o ofensivă sovietică de o amploare fără precedent în istoria militară a lumii. Valurile de blindate și parașutiști s-ar fi întâlnit cu cele ale Oceanului Atlantic.