Cerberii de la Auschwitz

Autor 9368 vizualizări


La Auschwitz, cel mai mare lagăr de concentrare nazist, au activat de-a lungul timpului mii de gardieni, ai cărui singur rol era de a se asigura că sutele de mii de prizonieri destinați în cele din urmă camerelor de gazare nu se răscoală și nu evadaeză.

În anii războiului, la Auschwitz au fost staționați în timpul războiului 6500-7000 de membri SS, cei mai mulți dintre ei fiind însărcinați cu securitatea lagărului și supravegherea prizonierilor. Între aceștia, aproximativ 200 erau femei, care lucrau ca asistente medicale, mesageri sau gardieni. Alte funcții de pază erau ocupate de înșiși prizonierii:câte un din fiecare grup de muncă, de obicei un Arian, era ales pentru funcția de Kapo. Aceștia primeau rații alimentare mai mari, adăposturi mai bune și exercitau o putere foarte mare asupra celorlalți prizonieri, pe care îi și abuzau. După război, foarte puțini dintre acești kaposau fost judecați pentru în cazul multora nu s-a putut stabili dacă violențele comise de aceștia au fost determinate de ordinele SS-ului sau au fost acțiuni individuale.

În camerele de gazare și crematorii lucrau circa 120 de SS-iști, care coordonau munca făcută de prizonierii evrei adunați în așa-zisele Sonderkommando, unitățile speciale. Aceștia erau însărcinați cu conducerea victimelor către camerele de gazare, apoi sortarea obiectelor acestora, mutarea cadavrelor și incinerarea lor. Evreii care lucrau în Sonderkommandoerau cazați separat de ceilalți prizonieri, în condiții ceva mai bune;de asemenea, ei puteau procura mai multe lucruri pe piața neagră din lagăr dând la schimb obiectele furate de la prizonierii uciși. Însă mulți ajungeau să se sinucidă din cauza ororilor la care erau martori și părtași, iar restul erau împușcați de SS. Din cei aproape 2000 de prizonieri care au făcut parte din aceste unități în anii războiului, foarte puțini au supraviețuit.

CITEȘTE ȘI:

Un gardian de la Auschwitz povestește:„Nu mă simt ca un criminal”

Rolul femeilor germane în crimele Holocaustului

Comandanți și gardieni

Rudolf Höss, SS-Obersturmbannführer(locotenent-colonel SS), este cel mai cunoscut și cel mai longeviv comandant al lagărului Auschwitz, pe care l-a condus în perioada 4 mai 1940 – noiembrie 1943 și 8 mai 1944 – 18 ianuarie 1945.

Höss, membru al NSDAP din 1922 și al SS din 1934, a fost numit la comanda Auschwitz-ului în mai 1940, după ce servise în prealabil la Dachau și Sachsenhausen. La momentul numirii sale, lagărul era destinat prizonierilor politici polonezi. Lui Höss i s-a ordonat să creeze un lagăr de tranziție care să poată găzdui până la 10.000 de prizonieri;el a transformat însă acest lagăr în cel mai mare complex de lagăre de concentrare din teritoriile ocupate de naziști:complexul Auschwitz-Birkenau. Primii prizonieri de la Auschwitz sunt uciși în septembrie 1941;ulterior, după conturarea Soluției Finale, Auschwitz va deveni, sub comanda lui Höss, cel mai eficient instrument în exterminarea evreilor.

Potrivit mărturiei depuse la proces, Höss a fost chemat la Berlin în iunie 1941 pentru a se întâlni cu Himmler. Acesta i-a spus că Führer-ul dăduse ordin pentru exterminarea evreilor europeni, iar Auschwitz-ul fusese ales ca centru al acestei operațiuni. Himmler i-a mai spus lui Höss că această chestiune este o chestiune strict secretă și că nimeni nu poate spune nimănui nimic despre aceste lucruri;Höss a păstrat secretul până în 1942, când i-a spus soției sale care era adevăratul țel al lagărului pe care îl conducea. Höss s-a inspirat din metodele folosite în lagărul Treblinka, pe care le-a „eficientizat”, construind camere de gazare de până la 10 ori mai mari, pentru a putea ucide câte 2000 de persoane deodată.

10.000 de morți în 24 de ore

La proces, Höss a explicat cum la Auschwitz puteau fi uciși până la 10.000 de oameni în nici 24 de ore:„Practic, nu era atât de greu – nu ar fi fost greu să extermini și mult mai mulți... Omorârea lor, în sine, dura cel mai puțin. Puteai scăpa de 2000 de persoane în jumătate de oră, dar incinerarea dura cel mai mult. Uciderea era ușoară;nici nu aveai nevoie de gardieni să-i conduci în camerele de gazare;intrau acolo crezând că vor face baie și, în loc de apă, porneam robitele cu gazul otrăvitor. Totul se desfășura foarte repede.”

Höss a fost înlocuit în toamna anului 1943 de Arthur Liebehenschel, dar a fost trimis din nou la Auschwitz în mai 1944 pentru a coordona cea mai mare operațiune desfășurată până atunci în lagăr:așa-zise AktionHöss, în cadrul căreia 430.000 de evrei maghiari au fost aduși la Auschwitz și uciși, totul petrecându-se în 56 de zile.

După sfârșitul războiului, Höss a reușit să se ascundă aproape un an;a fost capturat abia în martie 1946 de englezi. El a fost judecat de tribunalul militar internațional de la Nurnberg două luni mai târziu. În timpul procesului a oferit numeroase informații despre modul de funcționare al lagărului și despre procesul de exterminare a prizonierilor. În mai 1946, Höss  a fost predat autorităților poloneze, care l-au judecat pentru crimele comise;condamnat la moarte, el este executat prin spânzurare pe 2 aprilie 1947 în apropierea crematoriului de la Auschwitz I.

Femeile de la Auschwitz

Dintre femeile aflate în poziții de comandă la Auschwitz, Maria Mandleste cea mai cunoscută. Transferată în lagărul din Polonia în octombrie 1942, Mandl – care avea în cadrul SS rangul de Lagerführerin– era direct subordonată lui Höss, singurul în fața căruia răspundea.

Ea controla toate taberele de femei din cadrului complexului Auschwitz, fiind – se pare – direct repsonsabilă pentru moartea a peste 500.000 de prizoniere. Potrivit mărturiilor supraviețuitorilor, Mandl stătea uneori la poarta de intrare spre Birkenau așteptând ca una dintre deținute să privească spre ea;cele care făceau acest gest „necugetat” erau scoase din rând și trimise, probabil, direct la execuție, căci nu se mai afla nimic despre ele. Poreclită Bestia, Mandl se implica direct în selecția prizonierilor, fiind astfel responsabilă pentru trimiterea a sute de mii de femei și copii în camerele de gazare.

Maria Mandl a fost arestată în august 1945;a fost judecată în Polonia și condamnată la moarte, fiind spânzurată pe 24 ianuarie 1948.

Apropiată a Mariei Mandl, Irma Grese– poreclită Hiena de la Auschwitz ­– a fost una dintre femeile-gardian de la complexul de lagăre din Polonia, precum și comandantul secțiunii de femei de la lagărul Bergen-Belsen.

Irma Grese era cunoscută printre deținute pentru sadismul ei și pentru faptul că, la selecția prizonierelor, trimitea la moarte nu numai femeile bolnave sau foarte slăbite, ci și pe cele care păstrau urme ale unei frumuseți anterioare. Supraviețuitorii au mai povestit la proces că lui Grese îi făcea plăcere să tortureze – fizic și psihic – deținuții, și că nu de puține ori împușca oamenii de plăcere, fără niciun motiv. Irma Grese a fost condamnată la moarte prin spânzurare.