Cele mai mari minciuni din istorie: disperarea lui Nixon, apogeul antisemitismului din Franţa şi schema care a inspirat Caritas jpeg

Cele mai mari minciuni din istorie: disperarea lui Nixon, apogeul antisemitismului din Franţa şi schema care a inspirat Caritas

Trăim într-o epocă în care neîncrederea faţă de aleşi, guverne sau pur şi simplu persoane influente atinge cote nemaiîntâlnite. În următoarele rânduri, vă prezentăm cinci situaţii din istorie în care povestea oficială a avut puţine în comun cu adevărul;practic, unele dintre cele mai mari minciuni din istorie. Însă oricât de mari ar fi decepţiile moderne, multe din ele pălesc în faţa episoadelor istorice:manipulări, încercări de ascundere a unor incidente jenante sau pur şi simplu impunerea forţată a unei versiuni oficiale asupra unor evenimente controversate.  

Cele mai mari minciuni din istorie:scandalul Watergate

Afacerea Watergate este, poate, cel mai renumit scandal de spionaj din istorie, aşa cum un episod care a dus la demisia unui preşedinte al Statelor Unite într-o perioadă tensionată a Războiului Rece merită. În acelaşi timp, l-a făcut şi pe Richard Nixon cunoscut şi pentru fermitatea cu care a negat orice participare în incident.    

În 1972, cinci persoane au fost prinse încercând să monteze microfoane ascunse în interiorul complexului Watergate, folosit ca sediu al Partidului Democrat. Scandalul a început în momentul în care FBI-ul a descoperit că banii găsiţi asupra celor cinci au provenit din fondurile Comitetului pentru Re-Alegerea Preşedintelui, o organizaţie menită să strângă donaţii pentru susţinerea campaniei lui Richard Nixon pentru alegerile prezidenţiale din 1972.  

Investigaţia a scos la suprafaţă o întreagă conspiraţie guvernamentală, în care o unitate secretă denumită „Instalatorii” a fost creată pentru a găsi şi opri „scurgerile” de informaţii confidenţiale legate de războiul din Vietnam către presă şi publicul larg. Însă respectiva unitate a fost folosită şi în scopul spionajului politic.  

În apărarea lui Nixon, s-a demonstrat faptul că nu el a fost cel care a dat ordinul înfiinţării grupării, şi nici a spionării sediului democrat. Însă atunci când i-a fost adusă la cunoştinţă informaţia, a încercat prin toate mijloacele posibile să acopere incidentul:a declarat public că nici el, nici cei din grupul său prezidenţial nu ştiu nimic despre afacere, inclusiv prin celebra formulare „Nu sunt un escroc”.  

Continuarea pe adevarul.ro