Autor 19831 vizualizări


28 iunie 1914. Două gloanţe şuierau pe o stradă din Sarajevo într-o dimineaţă însorită de iunie şi puneau în mişcare o maşinărie care avea să schimbe complet lumea.  Primul Război Mondial, Al Doilea Război Mondial şi chiar Războiul Rece îşi au izvorul în aceste două împuşcături care au însângerat o dimineaţă liniştită de vară.

Victimele, Arhiducele Franz Ferdinand, moştenitorul tronului Imperiului Austro-Ungar, şi soţia sa Sofie, se aflau în vizită în oraşul bosniac întrucât în apropiere aveau loc exerciţii ale trupelor austriece. Cuplul se întorcea de la o vizită oficială la Primărie. Asasinul, un tânăr de numai 19 ani, Gavrilo Princip, era un naţionalist înfocat. Vedea în moartea Arhiducelui cheia care deschidea cătuşele ce ţineau poporul său sub stăpânire austro-ungară.

O a treia parte care a avut un rol important în complot a fost Serbia. Serbia independentă a oferit arme, muniţie şi antrenament grupului de naţionalişti care a făcut asasinatul posibil.

Regiunea balcanică a intrat în secolul XX la fel cum a şi ieşit:un cazan clocotind cu intrigi politice care au nevoie de doar o scânteie pentru a se supraîncălzi şi pentru a se transforma în conflict deschis. Împuşcăturile din acea zi din Sarajevo au dus acest cazan la punctul de fierbere şi chiar mai departe.

Să curgă sânge albastru

Şapte conspiratori s-au infiltrat în mulţimea care se strânsese pe ruta Arhiducelui spre Primărie. Fiecare dintre ei a avut o poziţie diferită, gata să atace maşina regală dacă se ivea ocazia. Procesiunea de şase maşini s-a apropiat de unul dintre complotişti – Gabrinovic, sau Cabrinovic – care a aruncat bomba din dotare;dar aceasta a sărit de lângă maşina Arhiducelui şi a explodat în apropiere de maşina de lângă.

Nevătămaţi, Arhiducele şi soţia sa au accelerat până la Primărie, unde avea loc recepţia. Ceremoniile s-au sfârşit şi procesiunea regală a pornit;de data aceasta Arhiducele a nimerit în aria de acţiune a lui Gavrilo Princip, un alt membru al organizaţiei naţionaliste „Mâna Neagră”. Soarta a făcut ca maşina regală să se oprească exact în faţa lui Princip, oferindu-i acestuia şansa să tragă două gloanţe. Ambele au atins ţinta.

Borijove Jevtic, unul dintre complotişti mărturisea:

„Când Francis Ferdinand şi alaiul său mergeau de la staţie, au reuşit să treacă de primii doi complotişti. Maşinile mergeau prea rapid pentru a face o încercare fezabilă, iar în mulţime erau mulţi sârbi;aruncarea unei grenade ar fi ucis mulţi oameni inocenţi.

 Când maşina a trecut pe lângă Gabrinovic, zeţarul, el a aruncat grenada sa. A lovit partea laterală a maşinii, dar Francis Ferdinand, cu prezenţă de spirit, s-a aruncat în spate şi nu a fost rănit. Câţiva ofiţeri  care veneau în alaiul lui au fost răniţi.

Maşinile au accelerat spre Primărie şi restul conspiratorilor nu au intervenit. După recepţia din Primărie, Generalul Potiorek, comandantul austriac, l-a rugat pe Francis Ferdinand să părăsească oraşul, căci clocotea a revoltă. Arhiducele s-a lăsat convins să meargă pe cea mai scurtă cale afară din oraş şi să plece repede.

Arhiducele Franz Ferdinand şi soţia sa coboară spre maşină după recepţia la Primăria din Sarajevo

Arhiducele Franz Ferdinand şi soţia sa coboară spre maşină după recepţia la Primăria din Sarajevo

Drumul avea forma literei V, făcând o un viraj abrupt la podul peste Râul Nilgacka [Miljacka]. Maşina lui Francis Ferdinand putea merge destul de repede până ajungea la acest punct, dar aici era forţată să încetinească pentru viraj. Aici luase poziţie Princip.

Când maşina a venit în dreptul său, a ieşit de pe marginea trotuarului, a scos pistolul său automat din haină şi a tras două gloanţe. Primul a lovit-o pe soţia Arhiducelui, Arhiducesa Sofia, în abdomen. Ea era însărcinată. A murit imediat.

Cel de-al doilea l-a lovit pe Arhiduce aproape de inimă.

El a murmurat un singur cuvând, „Sofia”-  un apel la soţia sa rănită. Apoi capul i-a căzut pe spate şi s-a prăbuşit. A murit aproape instantaneu.

Ofiţerii l-au capturat pe Princip. L-au bătut peste cap cu patul săbiilor. L-au pus la pământ, l-au lovit, i-au zgâriat pielea de pe gât cu muchiile săbiilor, l-au torturat, i-au făcut de toate dar nu l-au omorât.”

O altă perspectivă

Contele Franz von Harrach stătea la bordul maşinii Arhiducelui, fiind garda de corp a acestuia. Mărturia sa cu privire la evenimente tragice a fost făcută imediat după ce Princip a realizat atacul:

„Când maşina vira rapid, un şuvoi subţire de sânge a ţâşnit din gura Alteţei Sale pe obrazul meu drept. Când scoteam batista să şterg sângele de la gura sa, Ducesa a strigat către el, „În numele lui Dumnezeu, ce ţi s-a întâmplat?”. După aceea, ea a alunecat de pe scaun şi s-a aşezat pe podeaua maşinii, cu faţa între genunchii lui.

Nu aveam nicio idee că ea a fost lovită de asemenea şi m-am gândit că pur şi simplu a leşinat de spaimă. Apoi l-am auzit pe Alteţa Sa Imperială spunând „Sopherl, Sopherl, nu muri. Rămâi în viaţă pentru copii!”.

Apoi l-am prins pe Arhiduce de gulerul uniformei, pentru a nu-i lăsa capul să cadă în faţă şi l-am întrebat dacă avea dureri mari. Mi-a răspuns destul de clar „Nu e nimic!”. Faţa începuse să i se schimonosească cumva, dar continua să repete, de şase sau şapte ori, din ce în ce mai pierdut pe măsură ce-şi pierdea cunoştinţa, „Nu e nimic!”. Apoi, după o pauză scurtă, s-a auzit un sunet violent de sufocare cauzat de sângerare. S-a oprit când am ajuns la Konak.”

 

""