Autor 12121 vizualizări


Închideţi ochii şi gândiţi-vă la numele ei:Scarlet O’Hara. Ce vedeţi?  Frumoasa Sudului american plimbându-se pe moşia de la 12 Stejari în căutarea iubitului ei Ashley Wilkes. Cu siguranţă toată lumea a auzit măcar de filmul „Pe aripile vântului”, dacă nu a citit romanul lui Margaret Mitchell. Multe dintre scenele filmului sunt definite de garderoba eroinei principale. Cine poate uita rochia roşie, inadecvată, purtată de Scarlet la petrecerea dragului ei Ashley?

Dar pe cea verde, confecţionată din perdelele de la Tara, în Sudul pustiit de războiul civil? Oricum ar fi, garderoba lui Scarlet nu ar fi completă fără pălăriile ei, nu mai puţin celebre. De pildă, cea din pai purtată chiar în debutul filmului, la picnicul de la moşia 12 Stejari. Legată sub bărbie cu o panglică verde, pălăria care a făcut înconjurul planetei oferea purtătoarei un aer inocent, pe lângă faptul că îşi proteja stăpâna de soarele Sudului.

Istoricii sunt toţi de acord că pălăriile şi blănurile au fost printre primele obiecte de îmbrăcăminte din garderoba lui homo sapiens. Ideea de protecţie a capului împotriva razelor solare şi a ploii a existat dintotdeauna. Una dintre cele mai cunoscute pălării din Antichitate a fost cea a zeului Hermes, simbolizând mişcarea şi viteza. Atunci când plecau în călătorie, vechii greci îşi acopereau capul cu petasus, un fel de pălărie din lână cu boruri largi. A fost prima pălărie în adevăratul înţeles al cuvântului. Din Grecia, pălăria călătorului a fost exportată la Roma prin intermediul comedianţilor, unde a fost privită de romani ca un exotism. Romanii considerau o lipsă de virilitate să-şi acopere capul cu altceva în afara togii.  

Pălăriile Panama, originare din Ecuador

Pălăriile din pai, uşoare şi comode, au fost şi ele purtate în mod constant încă din Antichitate în Europa şi în Sumer (Asia). Ele au ajuns aproape neschimbate, multe dintre ele putând fi văzute în „Almanahul Ducelui de Berry“, din 1410.  Sunt trei forme de pălării din pai:Panama, conică, purtată de asiatici şi marinărească. Pălăria Panama este originară din Ecuador şi este făcută manual din fibre de palmier.

Termenul de Panama vine de la numărul mare de lucrători care construiau Canalul Panama şi care foloseau un astfel de obiect pentru a se feri de soare. În 1855, un francez din Ecuador a cumpărat câteva exemplare dintre cele mai reuşite şi le-a dus la Expoziţia Internaţională de la Paris, unde au fost remarcate de împăratul Napoleon al III-lea. Canalul Panama a fost deschis în 1914, iar pălăriile purtate de lucrători au creat o modă care a rezistat până în zilele noastre.

Cele mai bune pălării de acest tip sunt confecţionate la Montecristi, pentru un singur exemplar fiind nevoie de şase luni de muncă. Preţul ajunge şi el la 1.000 de lire sterline. Pălăriile Panama originale au o textură mătăsoasă şi ridicate în lumină indică spirala de inele, în număr de 40, care constituie şi marca de calitate. Cele mai ieftine pălării Panama nu au decât 10 astfel de inele. Originea panglicii negre ataşată acestui obiect vestimentar datează din 1901, de la moartea Reginei Victoria a Marii Britanii.  

Stetson, pălăria de cowboy

În 1865, John Stetson a inventat şi a vândut în Central City, Colorado, o pălărie pe care a numit-o „stăpânul câmpiilor”, mai cunoscută drept „pălăria de cowboy de 10 galoane” (ten-gallon cowboy hat). Stetson era un pălărier din New Jersey, mutat către vest în căutarea norocului în timpul febrei aurului.

Pălăria de cowboy a fost redenumită mai târziu „Stetson”, după numele creatorului său şi a devenit, probabil, cea mai cunoscută pălărie americană şi aceasta nu numai pentru că protejează ochii văcarilor de soare, umerii de ploaie şi este rezistentă la apă. De la James Dean în „Uriaşul“ şi până la J.R., nesuferitul personaj al celebrului serial „Dallas”, mai toate vedetele hollywoodiene au contribuit la promovarea acestui tip de pălărie care se mai poartă şi astăzi în Texas.  

Pălăria de marinar

La sfârşitul secolului XIX, în marina regală britanică apărea un tip de pălărie care oferea protecţie în faţa soarelui tropical. Moda a fost adoptată de copiii perioadei victoriene şi a devenit parte a uniformei englezeşti. Pălăria era asortată cu panglici în diverse culori. Acoperământul a devenit popular în epocă printre gentlemeni, vara mai ales. În timp însă a fost eclipsată de pălăria Panama, dar mai poate fi văzută în timpul regatelor  nautice britanice.  

Record regesc

Cea care a doborât orice record în materie de pălării este însă Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Cu o colecţie de 5.000 de pălării în cei peste 50 de ani de domnie, regina este renumită pentru faptul că le poartă  doar o singură dată. Robert Lacey, biograful regal, a explicat că pălăria este în garderoba reginei mai mult decât un simplu obiect vestimentar.

Devine un substitut al coroanei regale. Fredy Fox, pălărierul reginei, a creat sute de astfel de substitute de coroană care au nevoie de un tren separat pentru a fi transportate atunci când regina pleacă în călătorie. „Ea poartă pălării comfortabile şi în care se simte bine. Este, la urma-urmei, o uniformă pentru o doamnă foarte, foarte energică şi care munceşte foarte mult”, a spus acesta. Philip Somerville, un alt pălărier al reginei, a declarat că au fost situaţii în care suverana a purtat şi de 20-30 de ori o pălărie, dar că, de cele mai multe ori nu alege o pălărie decât o singură dată.

FOTO:Guliver/ Getty Images, Corbis, AFP