Autor 7667 vizualizări


Edo, 1701. La un secol de la Sekigahara (1), shogunulnu mai este decât o palidă copie a primilor Tokugawa, comandanții cu mână de fier. Într-o eră înfloritoare, Tsunayoshi nu este nevoit să lupte împotriva inamicilor din ţară – cum au făcut strămoşii săi – nici să se opună agresiunii venite din afară– aşa cum vor fi obligaţi să facă urmaşii săi. El ascultă orbeşte de consilierii săi preferaţi, preoţii confucianişti, şi ilustrează, de fapt, dictonul european „iadul este pavat cu bune intenţii”.

Norii

În așteptarea unei solii din partea împăratului, shogunatul trebuie să pregătească întru etichetă doi nobili de seamă, iar sorții cad pe seniorii Asanoși Kamei. Primul a fost ales, pare-se, pentru aspectul  fizic remarcabil, iar cel de-al doilea pentru inteligenţa sa deosebită. Profesorul de etichetăse numește Kira Yoshinakași este un corupt desăvârșit. Este plictisit de aceastăsarcinăși doar perspectiva unei mite satisfăcătoareîl poate consola. Tineriiînvățăcei, însă, îi oferădoar darurile elegante prevăzute de etichetăși se supun, uimiți, instructajului insultător al maestrului de ceremonii. Temperamentalul Kameiîși anunțăintenția de a-și spăla onoareaîn sângele ofensatorului, ca un adevărat samurai, dar Asano, deşi la rândul său hărțuit, îl calmează. Consilierii lui Kamei, fărăștirea seniorului lor, îi trimit lui Kira mult-așteptata recompensă, iar lucrurile se precipită.

Profesorul de etichetă îi oferă acum cel mai grațios surâs involuntarului mituitor, în schimb insolența sa fațăde cel de-al doileaînvățăcel se ridicăasemenea unui val uriaș. Acum este limpede căseniorul Asano nu vaînțelege să-și cumpere bunăvoința lui Kira Yoshinaka. Instructajul zilnic devine un adevărat calvar pentru seniorul tânărși orgolios. Vestmintele de ceremonie se adaugădezagreabilului zilnic – tichiuța caraghioasăori pantalonii depășind cu măcar o jumătate de metru lungimea normală, care impunînvățarea unui mers special pe coridoarele palatului din Edo. Insultele publice ale maestrului de ceremonii nu contenesc.

Coridorul Pinilor

În ziua fatală, profesorul de etichetă observă că i s-a dezlegat o panglică la sandaleșiîi ordonăînvățăcelului său săi-oînnoade la loc. Găsește rezultatul nesatisfăcător, îl numește pe tânărul seniorțărănoi nepriceput, iar lucrurile scapă de sub control. Seniorul Asano, orbit de furie, își scoate sabiași se năpustește asupra insolentului maestru, însă, împiedicat de pantalonii de ceremonie, reușește doar să-l răneascăușor la frunte. A doua loviturăeste oprităde gărzi, care apoi îl târăsc pe tânărul senior în arest. Zarurile au fost aruncate. Există o aspră interdicție cu privire la atacurile cu sabiaîn interiorul palatului din Edo (2). Iar corupţiaşi-a spus cuvântul. Odiosul funcționar nu numai cănu este chestionatşi sancţionat pentru provocarea conflictului, dar solicităși obține-pedeapsa maximăpentru agresor. Asano Naganori mai are timp să scrie un mesaj pentru soția sa, precumși un poem de moarte (3). La apusul soarelui, pe estrada amenajată în acest scop, elîndeplineşte sinuciderea rituală, prin deschiderea pântecului cu propriul pumnal. Tânăraşi frumoasa soție a seniorului Asano aflăîn scurt timp despre moartea soțului eişi despre confiscarea castelului din Ako. Nu poate decât săse retragă, îndurerată, la o mănăstire, cu părul tăiatşi cu un nume de văduvă. Vasalii de pe domeniul defunctului senior rămân pe drumuri, lipsiți de mijloacele de existență. Samuraii sunt acum ronini, spadasini fără stăpânși fărăonoare. Senioria Asano nu mai există.

Primul act al tragediei nipone s-a încheiat. Protagonistul a fost înhumat la templul de la Sengaku-ji, familia sa a dispărut, vasaliiși familiile lor s-au risipitîn cele patru zări. Indolentul shogunși-a dovedit fermitatea, iar abjectul personaj Kira se declarămulțumit.

Scrâşnetul

În scenă intră însă personaje noi. Oishi Kuranosuke, dupăce depăşesteşocul celor aflate, convoacăo întrunire ultrasecretă a foștilor vasali. El dorește săafle pe câte săbii poate conta pentru un viitor act de dreptate. Din câteva sute de bărbați, patruzeciși cinciîși confirmăcu fermitate participarea. Unii dintre ei propun un atac rapid, pe când alții așteaptăpropuneri maiînțelepte.Într-adevăr, atacul nu poate avea loc imediat. Kira Yoshinaka este protejatîn permanențăde o gardănumeroasăși atentă, pusăla dispoziția sa de socrul lui. O eficientărețea de informatori îi aduce la cunoștințăorice posibilămișcare ostilă. Orice tentativăîn asemenea condiții ar eșua;dupăcodul onoarei, samuraiiîși vor fi făcut datoria printr-un atac sinucigaș, însărăzbunarea nu s-arîmplini. Li se cere deciînfocaților luptători cel mai greu lucru:răbdarea.

Din acest moment, cei patruzeciși cinci, îndrumațiîn mare tainăde Oishi se vorîmprăștia conform unui plan bine pus la punct. Uniiîși deschid mici negustoriiîn orașori se refugiazălațară, pe lângărude;alții își găsesc soții sau devin preoți. Oishiîși asumăsarcina cea mai grea, pentru căel, mai mult decât toți ceilalți, trebuie săadoarmătemerile lui Kira. Astfel, respectabilul consilier devine un client fidel al caselor de distracții din Kyoto. El divorțează de soția sa, pe care o trimite la părinții ei, împreunăcu copiii lor, cu excepția fiului mai mare, Chikara.În locul ei, își aduceîn casăo concubină, dintre gheișele frecventate. Este văzut adeseaîn orașbând excesivși comportându-se grosolan. Se întâmplă chiar să adoarmă, beat, pe stradă. Într-o asemenea zi, un samurai din Satsuma îl recunoaște;îl lovește cu piciorulșiîl scuipăpe acest vasal ce nuși-a făcut datoria fațăde stăpânul său. Vestea aceasta, ajunsăla urechile lui Kira, îl liniștește pe temătorul funcționarși-l determinăsărenunțe la jumătate din costisitoarea sa gardă. A trecut un anși jumătate.

Noaptea albă

Este momentul așteptat de grupul Oishi.În sfârșit, roninii pot veni, incognito, la Edo. Unii s-au infiltrat deja chiarîn casa lui Kira, ca furnizori;unul dintre ei s-a căsătorit cu fiica arhitectului acestuiașiși-a procurat planurile casei. Oishi comandă, între timp, armeși haine noi pentru oamenii săi. Sunt proiectate ca uniforme, în consecințăaratătoate la fel:tunicile sunt negre, cu manșete albe.

O noapte de decembrie. Orașul Edo dormiteazăsub dezmierdarea aspră a viscolului. Cei patruzecișișapte de roninise adunăîn locul convenit, sub ucisul stindard al seniorului Asano. Seîmpart, potrivit planului, în douăcete;prima, sub comanda lui Oishi Kuranosuke, pentru a ataca poarta din fațăa reședinței;cea de-a doua este condusăde Oishi Chikara, fiul săuîn vârstădeșaisprezece ani, șiținta sa este poarta din spate. Nu le este prea greu săpătrundăîn curtea castelului, unde se pot reuni. Un emisar pleacă să anunțe vecinii căurmeazănu o tâlhărie, ci o acțiune de onoare. Câţiva arcași sunt postați pe acoperiș, cu ordinul de a trageîn oricine arîncerca săfugădupăajutoare, periclitând astfelîntreaga operațiune. Glasul tobei dă semnalul de atac pentru neastâmpăratele săbii.

Zarva din curte i-a deșteptat, în cele din urmă, pe rezidenții castelului. Apărătorii seniorului viu sarînîntâmpinarea celor ce au venitîn numele defunctului lor senior. Din săbii sar scânteile, de pe buze-strigătele de luptă. Elegantele tatamiși shojisunt pătate de sânge, făcliile se răstoarnă. Unul după altul, curajoșii luptători ai lui Kira se prăbușesc, pentru a nu se mai ridica.Începe goana disperatăa căutării, încăpere dupăîncăpere. Doar femeiși copii tremurând;ei nuștiu căOishi a ordonat cruțarea lor, deși bushido– codul onoarei-nu o cere. Înaltul funcționar, deopotrivănobilși samurai prin naștere, întârzie săapară. Roniniidin Ako se regrupeazăîn sala mare;poate căau pierdut unicașansăla răzbunare. În acest caz, își vor face seppukupe loc, ducând cu ei doar amărăciunea neîmplinirii. Mai întâi, să-l mai caute totușiîncăo dată.În dormitorul lui Kira, ei descoperă o ieșire secretă, ce duce la magazia de cărbuni. Se zărește o siluetăalbă, tremurând, cu un pumnalîn mână. Sună, în sfârșit, fluierul izbânzii.

Luptătorii au îngenuncheat, căpitanul lor i se adresează înaltului funcționar după toate regulile etichetei. El îi amintește de ziua incidentului fatal din Coridorul Pinilorșiîi oferăpumnalul cu care seniorul Asanoși-a luat viața. Acum, Kira Kotsuke no Suke poate să-și spele infamia ca un samurai, în propriul său sânge. Rugămințile lor se izbesc de o tăcere înspăimântată. El ar implora mila, împotriva oricărei rațiuni, dar a amuțitîn fața destinului care i-a venitînîntâmpinare. Va trebui ca însuși Oishi săducălaîndeplinire sentința, decapitând infamul. Dar misiunea nu esteîmplinităîncă. Dupăce au stins micile incendii din palat declanșateîn toiul luptei, cei patruzecișișapteprintr-un miracol, nici unul dintre ei nu a fost rănit mortal-pornesc la drum. Este mult de mers până la templul din Sengaku-ji, iar ei sunt obosiți, iar unii dintre ei răniți. Dar seniorul lor așteaptăde atâta vreme! Iar partizanii lui Kiraîncăîi pot ajunge ca săle smulgăneprețuitul trofeu. Zvonul s-a răspândit în tot orașul, odatăcu ivirea zorilor, iar calea le este străjuităde oameni care au ieșit ca să-i binecuvânteze. Seniorul din Sendai le oferăospitalitatea sa, iar ei pleacădupăun scurt popas, atât cât săli seîngrijeascărănileși săseîntremeze cu ceva mâncare. Ajunși la Sengaku-ji, ei se prezintă starețuluișiîi cer permisiunea sărămânăo vreme acolo. Tăcutul cap este spălat la fântâna templuluiși dichisit dupătoate canoanele, apoi  este depus pe mormântul lui Asano Naganori, împreunăcu salutul luptătorilor (4). Oishiîi trimite shogunuluiomagiile saleși relatarea amănunțităa celor petrecute;solul său este cel mai tânăr dintre ei.De-acum, tot ce mai au de făcut este să aștepte decizia stăpânirii.Șovăielnicul shogun se vede prinsîntre supușii care-i implorăclemența pentru devotații samuraișiînaltele personaje care cer condamnarea ca pentru criminalii de rând:decapitarea. Umbra otrăvită a lui Kira n-a dispărut cu totul. În cele din urmă, decizia ajunge la Sengaku-ji:nesupușii au permisiunea de a-și face seppuku, chiar dacăsunt ronini(5). Este ceea ce ei au așteptat mereu, de un anși jumătate. Singurul căruia i se ordonă să rămână în viațăeste chiar solul lui Oishi, Terasaka Kichiemon. El are misiunea de a îngriji mormintele care, prin voia destinului, sunt tot patruzecișișapte. Pentru căsamuraiul din Satsuma care odinioarăl-a batjocorit pe căpitanul lor, crezând că nuși-aîndeplinit datoria, a venit să-și ia viața în fața mormântului lui Oishi, la Sengaku-ji.

Note:

1. Este vorba despre cea mai importantă confruntare armată din istoria Japoniei, din anul 1600;învingătorul, Tokugawa Ieyasu, a întemeiat ultima dinastie de shoguni.

2. Interdicţie stabilitădeînsuşi Tsunayoshi.

3.Mai mult decât florile decireș/ Ce cheamă vântul să le ducădeparte/ Mă întreb ce să fac /Cu primăvara ce mi-a mai rămas.

4. Capul ar fi fost predat apoi familiei lui Kira Yoshinaka, conform chitanţei aflateîncă la Sengaku-ji.

5. În cele din urmă, shogunul ar fi recunoscut sacrificiul roninilor, oferindu-i moştenitorului seniorului Asano Naganori (fratele acestuia, Asano Nagahiro) titlulşi o parte din fostul domeniu Ako. 

""