Cea mai mare petrecere a secolului XX care a condus Iranul la dezastru
În urmă cu 45 de ani, șahul Iranului, care se bucura de o viață mult prea luxoasă deși poporul său suferea în sărăcie, a hotărât să organizeze cea mai mare petrecere a secolului. În cadrul acestui eveniment urmau să fie invitați prinți, prințese, regi și alți șefi de state din întreaga lume. A fost însă momentul care a declanșat o adevărată revoluție politică resimțită în întregul Orient Mijlociu chiar și astăzi.
Cea mai fastuoasă petrecere a secolului
În urmă cu aproape o jumătate de secol, mai exact în anul 1971, șahul Iranului a organizat o petrecere care a costat aproape 1, 5 miliarde de lire, relatează Daily Mail. Acesta dorea aducerea în fiecare zi cu elicopterul a unui bloc de gheață de dimensiunea unui automobil, necesar pentru a ține rece vinul alb din paharele invitaților. Dorea să fie aduse 50.000 de păsări pentru ca acestea să creeze o atmosferă plăcută cu cântecul lor (majoritatea au murit din cauza lipsei de apă). De asemenea, a fost angajată o echipă de regie de la Hollywood pentru a realiza un film cu această petrecere.
Prințul Filip și Prințesa Ana ai Marii Britanii.
Foto AP
Ceea ce a frapat însă cel mai mult la acest eveniment aproape inimaginabil a fost impactul pe care l-a avut deoarece a dus la o revoluție politică ce bântuie Orientul Mijlociu chiar și în prezent. Petrecerea urma să aibă loc în Persepolis și trebuia să dureze trei zile. Invitații erau răsfățați cu un meniu de lux (caviar, păun, Chateau Lafite din 1945) și cu ambientul unor corturi dotate cu climatizare.
Familia conducătoare ignora sărăcia națiunii
Cu siguranță, acesta a fost momentul declanșator al nemulțumirilor populației iraniene care trăia în sărăcie. Unul dintre oponenții regimului șahului a denunțat fastuoasa festivitate și i-a incitat pe conaționalii săi să se ridice împotriva „trădătorilor și vulturilor” care conduceau țara. Paradoxal, petrecerea avea scopul de a întări autoritatea șahului și de a celebra cea de-a 2.500-a aniversare a fondării Imperiului Persan.
Șahul fusese de-a lungul domniei sale un adevărat autocrat. Nu era permisă nicio formă de opoziție. Orice disident era pedepsit prin tortură, închisoare sau chiar mai rău de-atât. Mai mult de jumătate din națiunea iraniană trăia sub limita sărăciei, în timp ce familia conducătoare se bucura de un lux exuberant.
