Ce semnificaţie avea nudul în mozaicul roman?
Nudurile feminine din mozaicurile romane tind să elogieze frumuseţea, carnalitatea şi erotismul, în vreme ce trupul masculin mai degrabă reflectă fortă, hotărârea şi autoritatea.
Un studiu extensiv realizat la Universitatea Carlos al III-lea din Madrid, care s-a ocupat de construcţia culturală şi implicaţiile ideologice ale reprezentărilor artistice în care femeile predomină în detrimentul bărbaţilor, tinde să confirm aceste stereotipii. Alte studii realizate pe reprezentările din mozaicurile romane s-au axat pe analiza veşmintelor ca element iconografic fundamental în identificarea personajelor şi a statutului lor, dar de data aceasta se aruncă o rpivire asupra imaginii corpului fără alte elemente. Construcţia culturală a trupului nu este nici naturală, nici cauzală, aşa cum se consideră uneori, ci se bazează mai degrabă pe relaţiile de putere, bine stabilite în societate şi promovate de cei care deţineau puterea.
Analiza reprezentărilor merge dincolo de metodele istoriei artelor şi investighează totodată implicaţiile ideologice extrem de semnificative pentru relevarea istoriei elitelor din Imperiul Roman, precum şi influenţa asupra posterităţii. Lucrarea cea mai recentă care se ocupă de astfel de probleme se intitulează “Desnudo y cultura:la construcción del cuerpo en los mosaicos romanos”, coordonată deprof.dr. Luz Neira. Judecând imaginile nudurilor din mozaicuri, vom observa că ceea ce elogiază cel mai mult este frumuseţea, carnalitatea şi erotismul femeii, printr-o combinaţie subtilă de diverse reprezentări ale bustului şi abdomenului, spatelui şi coapselor, care reflectă o preocupare intensă pentru corp şi menţinerea sa;în schimb nudurile masculine au de asemenea o tendiţă spre plenitudine, relfecată de musculatură, dar se centrează indeosebi pe idea de forţă şi autoritate.
Există în bună măsură un tratament asimetric al trupului feminin şi masculin, ceea ce impune o reflecţie asupra relaţiilor de putere stabilite în lumea romană. Figurile feminine predomină în mozaicuri, deşi s-au documentat şi unele reprezentări masculine. În acest caz însă figurile masculine tind de cele mai multe ori să fie zei, eroi, făpturi mitologice, atleţi sau războinici.
Contrar aşteptărilor, reprezentările nu se limitau doar la spaţiul privat al căminului. Există numeroase exemple de scene din camerele de zi din diverse clădiri, din băile publice, unde impactul imaginilor trebuie să fi fost foarte pregnant şi încărcat de semnificaţii. Bunăoară, o scenă în care Ariadna, înfăţişată ca un nud feminin asezat pe un animal marin, cu mâna după ceafă, poate fi interpretat în termeni de gesticulaţie drept o ofertă erotică.
Nudurile alese pentru decorarea podelelor din spaţile domestice sunt rezultatul unor alegeri făcute de cei mai privilegiaţi membrii ai elitei şi le reflectă mentalitatea, ceea ce ne îndeamnă să considerăm că imaginile provocau o serie de sentimente, reacţii şi atitudini. După cum se prezintă în carte, imaginea este un instrument al evocării, un simbol a tot ce percepem fără a vedea imediat şi în acelaşi timp ceea ce am dori să vedem dar nu o facem. Asta pentru că imaginea este o reflexie a subconştientului, un limbaj al emoţiilor.
sursa:Heritage Daily
