Ce se fura la 1918 - secventa de istorie cotidiană
În perioada discutată au avut loc schimbări atât interne cât şi externe. Anii de război slăbiseră economia ţării, iar în acest interval de timp întâlnim o perioadă de refacere, atât economică cât şi culturală. Ca în oricare moment din istoria omenirii, furturile sunt prezente. Motivele pentru care se ajunge la furturi sunt variate, diferențiindu-se de la un caz la altul.
Hoţii furau orice de la haine până la bani şi acţiuni. Ca exemplu vom lua cazul unui anumit Nicolae Gheorghe, comerciant din calea Dorobanţilor numărul 109 căruia la 30 iunie i s-a furat, de la locuinţa sa de sub salteaua patului suma de 14 mi de lei şi acţiuni.[1] Apoi avem cazul unui anumit Anton Constantin, căruia i s-a furat din grajd un ham de chingă, un palton cu guler de astraham şi o pereche de pantaloni.[2] Un contemporan spune că "Furturile care se ţin lanţ, în fiecare zi de la o vreme, aceasta desigur şi datorită neglijenţei oamenilor, care prea încrezători îşi lasă casa la îndemâna hoţilor."[3]
Cum era de asteptat sunt semnalate şi cazuri când hoţii sunt prinşi destul de uşor, exemple fiind mai multe cum este cazul a două femei servitoare care au furat cheia patroanei. După acest pas ele au furat bijuteriile acesteia, bijuterii care vor fi găsite în pivniţa casei într-o gaură făcută sub zidul temeliei şi ele fiind prinse.[4] Alt caz este cel a doi vânzători de ziare Mihai Gheorghe şi Ion Georgescu, care trecând pe Calea Moşilor s-au oprit la prăvălia lui Chitian. Găsind prăvălia goală au tras tejgheaua şi au furat 3.778 de lei. Hoţii au fost prinşi de comisarul Gănescu în timp ce-şi cheltuiau banii în petreceri pe drumul de la Ploieşti la Bucureşti.[5]
Cazurile inventive nu lipsesc, astfel aflăm cazul magazinului "An petit Parisien" care încredinţase spălătoriei chimice Falk spre vopsire o cantitate de mătăsuri, brodării ş.a.;în valoare de peste 30 de mi de lei. După ceva timp un individ se prezintă spălătoriei cu o chitanţă falsificată şi plătind preţul vopsitului, scoate mărfurile pe care le vinde pe ascuns.
Când a venit adevăratul reprezentant al magazinului s-a aflat adevărul. Hoţul a fost prins.[6] Alt furt interesant este acela al unei doamne Elena Halfons care sosea din Moldova, şi la Gara de Nord şi-a încredinţat bagajele unui individ care părea că este un hamal din gară. Individul a luat în mână cele trei valize în care se aflau îmbrăcăminte, bijuterii, o geantă de aur cu safire şi o mie de lei.
Respectiva doamnă Halfons ajungând pe peron a constatat că individul dispăruse. A reclamat la poliţie cele întâmplate şi comisarul Gănescu a prins individul, care împreună cu fratele şi concubina sa Maria Buzatu practicau furtul prin trenul de pasageri. Multe din cazurile de furt din perioada interbelică nu rămâneau nerezolvate probabil pentru că şi făptaşii nu aveau un sistem complex de operare.
Un alt caz de furt care mi s-a părut interesant este cel din strada Carol Davilă numărul 18, unde câţiva indivizi s-au urcat pe acoperişul locuinţei din această stradă, au coborât prin podul casei în casă au rupt sigiile, au forţat uşa şi au pătruns în vestibulul casei, au făcut zgomot şi au fost auziţi de vecini care au venit să afle ce se întâmplă, şi hoţii au luat-o la fugă, fără să fie văzuţi.[7]
Acest caz este unul dintre puţinele, din cele găsite de mine unde hulpavii scapă. Se observă din aceste cazuri şi menţionarea unui anumit comisar Gănescu care rezolvă mai multe cazuri şi este cunoscut pentru experienţa sa. De asemenea se mai observă că presa susţine şi laudă oamenii legii care îşi fac treaba .Genul acesta de hoţii pe care le-am prezentat mai sus sunt prezente şi astăzi şi vor fi prezente şi în viitor ele decurgând de multe ori dintr-o necesitate a infractorului care își procură astfel cele necesare. Hoţul este un antimodel prezent probabil de la începuturile istoriei, ce a continuat să evolueze odată cu societatea. El a rămas un subiect atractiv pentru mare parte din populaţie dovadă că mass-media îl foloseste mereu pentru a-şi atrage publicul.
[1] Renaşterea numărul 6 din 13 iulie 1918
[2] Ibidem numărul 4 din 2 iulie 1918
[3] Ibidem numărul10 din 7 iulie 1918
[4] Ibidem numărul 11 din 8 iulie 1918
[5] Ibidem numărul 25 din 22 iulie 1918
[6] Ibidem numărul 15 din 12 iulie 1918
[7] Ibidem numărul 6 din 3 iulie 1918
