Autor 7403 vizualizări


Europa anului 1940 a cunoscut victoria rapidă a trupelor germane asupra aliaţilor occidentali, spre surprinderea observatorilor militari. Luptele au continuat printr-o puternică ofensivă aeriană asupra Angliei, formă de confruntare foarte costisitoare prin consumul de carburant şi prin pierderea avioanelor de zbor de calitate. Adolf Hitler avea nevoie de resurse strategice şi le-a găsit prin sprijinul Uniunii Sovietice, personal al tovarăşului Iosif Vissarionovici Stalin.  

 Relaţiile marilor puteri erau rezolvate prin întâlniri la cel mia înalt nivel şi, în noiembrie 1940, comisarul Veaceslav Mihailovici Molotov, mâna dreaptă a tovarăşului Stalin, a vizitat Berlinul. Ar fi trebuit să curgă numai petrol şi cereale, dar Adolf Hitler a avut un adevărat şoc la aflarea dorinţelor Kremlinului. Moscova cerea, printre altele, puncte de sprijin pentru flota sovietică în Bosfor şi Dardanele, precum şi la Salonic, Grecia fiind un spaţiu râvnit de către aliatul italian. Adolf Hitler trebuia să fie de acord cu stăpânirea sovietică din Iran şi cu baze comuniste în Golful Persic. Ar fi fost un pas uriaş spre atingerea obiectivului ideologic denumit revoluţia mondială prin capturarea rezervelor britanice de ţiţei.

Bombardierele strategice ar fi controlat întreaga regiune arabă şi trupele de paraşutişti ar fi ocupat tot ceea ce era esenţial pentru a menţine stăpânirea Moscovei comuniste. Tancurile rapide din seria BT ar fi fost perfecte pentru operaţiuni pe spaţii vaste. Nu erau uitate puncte de sprijin pe coasta dalmată a Iugoslaviei şi Bulgaria trebuia inclusă în lumea comunistă. Roma ar fi ajuns la numai 467 km de Dubrovnik. Intrarea Sofiei în sfera comunistă ar fi avut un impact geostrategic deosebit. Prezenţa trupelor sovietice la sud de Dunăre ar fi adus tancurile cu stele roşii la numai 60 km de Bucureşti şi nici regiunea Prahova cu rafinăriile esenţiale Wehrmacht-ului nu erau prea departe. Cum România nu dispunea de suficient armament antitanc, apărarea ţării carpato-danubiano-pontică era imposibil de realizat. În plus, forţele terestre sovietice se apropiau de Bosfor şi Dardanele, cele două strâmtori fiind interesante pentru o viitoare ieşire a flotei roşii în Marea Mediterană. Era o perfectă acţiune de strategie indirectă din partea Kremlinului.

 Şocul gazdelor a fost când au auzit despre baze sovietice pe coastele Danemarcei, pentru a avea acces la Marea Nordului şi, implicit, la Oceanul Atlantic. Ar fi fost introduse unităţi sovietice pe un teritoriu ocupat în aprilie 1940 de către trupele Reich-ului. Nici o altă pretenţie a Kremlinului n-a picat prea bine celor de la Berlin. România pierduse în iunie 1940 teritoriile numite Basarabia, Bucovina de Nord şi ţinutul Herţa în urma unui ultimatum lansat de către comisarul Molotov. Armata română, lipsită de armament antitanc şi antiaerian, a fost obligată să se retragă fără lupte şi să abandoneze populaţia pentru un nou experiment comunist cu deportări şi exterminări. Acum Moscova cerea şi Bucovina de Sud, adică oraşul Suceava ar fi picat dincolo de viitoarele posibile frontiere.

Adolf Hitler nu avea studii înalte de artă militară, dar nu putea să nu observe situaţia critică în care ajungea România. Oştirea Bucureştiului ar fi avut flancul descoperit şi apărarea oraşului Iaşi ar fi fost imposibilă. Capitala României trecea de la 429 km pornindu-se de la Cernăuţi la 358 km plecând cu aviaţia din Suceava. Berlinul era interesat de apărarea regiunii Prahova, bogată în petrol şi esenţială pentru funcţionarea binomului tanc – avion necesar operaţiunilor ofensive pe spaţii vaste. Cleştele sovietic se apropia dinspre nord şi cel de la est se afla la vreo 200 km.

 Chiar dacă relaţiile oficiale au rămas în aparenţă bune şi schimburile comerciale au continuat, ambele tabere au trecut la efectuarea de pregătiri militare pentru obţinerea supremaţiei în Europa şi, implicit, în lume. Cancelarul german a dat ordin să se fie schiţat Planul Barbarossa şi calea războiului era singura soluţie de rezolvare a problemelor din lagărul socialist.