Autor 4932 vizualizări


În 1938, Marea Britanie căuta un discret double-check (o verificare) pe teren, înainte de a porni strângerea legăturilor politice și economice cu România. De cealaltă parte, țara noastră căuta o contracarare a presiunilor germane de toate felurile și o garanție de integritate teritorială și de independență. Fostul diplomat Harold Nicolson e trimis la București cu misiunea de a tatona intențiile Regelui.

Aflăm cum a decurs întâlnirea din scrisoarea trimisă de Nicolson soției sale, pe un ton marcat de mordantul umor englezesc. Să o rezumăm:

Harold insistă pe disconfortul călătoriei care îl făcuse să se simtă amețit și să se teamă că ar putea leșina la masa regală. De aceea își ia cu sine o sticluță cu inhalant cu amoniac, cumpărată nu în altă parte decât la Cambridge, cândva când fusese nevoit să țină o conferință după o noapte de nesomn.

Harold Nicolson a fost un diplomat englez mai degrabă atipic

La Palat, un aghiotant îl întâmpină și îi face reverențios conversație. Se aude apoi un lift, vin niște pechinezi, iar în urma lor, regele în uniformă de marină, care îl salută cu afecțiune și respect pe englez. Au trecut în sufragerie, regele a anunțat un prânz pur românesc pe care oaspetele l-a găsit excelent. Deși nu se simțea bine, a mâncat copios niște feluri ce probabil nu erau trecute pe un meniu, ori meniul a fost pierdut până la scrierea scrisorii, drept care mâncărurile și băuturile sunt de nerecunoscut.

Sunt marimagi, olovienic, iar băutura – gruzaka (de la gruszka/țuică de pere). Conversația curgea agreabil, totuși, Carol era un… bădăran, dar mai puțin bădăran decât păruse la Londra (așadar, se mai întâlniseră în 1936?).

Acasă la el, regele se simțea mai în largul lui, ochii săi de Windsor păreau nostalgici și ascundeau ceva. Poate tristețe, poate epuizare sau poate misticism. Îi vorbea interlocutorului cu inteligență despre Chamberlain și Eden, înțelegerea cu Italia, Cabinetul francez și Liga Națiunilor.

Carol era bine informat și rațional. Este evitat orice subiect delicat. Aici intervine momentul dezvăluirii. Nicolson era într-o misiune, drept care în scrisoare apare expresia „mi se ceruse să încerc să îl abordez în privința dictaturii și a minorităților maghiare” (Sic! Să fi făcut oare distincția între maghiari și secui? - n.n.). Ca să provoace primul subiect (despre al doilea nu mai vine vorba), Nicolson teoretizează pe teme democratice.

El îi explică regelui ce greu era pentru englezi fără o opoziție pe care el o numește bună și căreia noi i-am spune serioasă. Îi mai explică cum temelia oricărei democrații era un guvern alternativ, iar laburiștii erau incapabili să ofere un astfel de executiv, ceea ce crea îngrijorare în țara sa. Carol se lasă atras în această cursă și răspunde că are aceeași problemă. De aceea curățase (în februarie același an, n.n.) toți vechii politicieni (de altfel, jalnici) și se forța să creeze trei noi partide. „De ce trei?”, îl întreabă Nicolson, cu gura plină de ceva ce el numește Lutchanika (poate de la grecescul lukanika, cârnați).

Replica regală e că două partide pot să își împartă între ele prada, iar cel de-al treilea să refacă echilibrul. Oaspetele găsește bună ideea. Atmosfera relaxată a discuției e tulburată de desprinderea dopului sticluței din buzunarul diplomatului.

Catastrofa se produsese: inhalantul se vărsase în buzunarul oaspetelui englez, care vorbea fără întrerupere și cu vervă. Mirosul emanat îl concura pe cel al țuicii. Regele pare să înțeleagă accidentul, își întreabă oaspetele dacă și-a revenit din oboseala călătoriei, trei zile cu trenul fiind echivalente în urmări cu trei zile de navigație pe mare.

Lui Nicolson îi pare rău că nu știuse asta mai devreme. Era târziu, inhalantul îi udase servețelul înfundat în buzunarul hainei.

La orele 2.45, regele se ridică brusc și pleacă. Oaspetele îl urmează, gândindu-se la pata lăsată pe plușul deschis la culoare al scaunului și la singura și penibila concluzie logică pe care puteau să o tragă gazdele lui.

La doar câteva zile de la această serios-comică întâlnire, pe 28-29 aprilie 1938, s-au purtat sobre convorbiri economice româno-britanice. 

Acest fragment face parte din articolul „Carol al II-lea, iscodit de Marea Britanie”, publicat în numărul 236 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 16 septembrie - 14 octombrie 2021, și în format digital pe paydemic.com.

 Cumpără Acum


 Cumpără Acum

FOTO: GETTY IMAGES