Autor 20117 vizualizări


La începutul secolului al XIX-lea, căpetenia Tecumseh a indienilor shawnee a încercat să realizeze un fel de “State Unite ale indienilor”. În vreme ce alte căpetenii își vindeau terenurile de vânătoare albilor, Tecumseh refuza să recunoască aceste întelegeri, fiind de părere că nimeni nu are dreptul de a vinde pământul și că în acest caz ar putea la fel de bine să o facă și cu marea sau cerul.

În 1810, vara târziu, Tecumseh deja se afla de mulți ani pe calea războiului. De la marile districte lacustre din nord, de-a lungul lanțului muntos al Apalașilor și aproape până la Texas-ul spaniol se ducea un război sângeros. În micul oraș Vincennes din Indiana locuitorii șocați au ocazia să vadă cum Tecumseh conduce sute de războinici pictați pe străzi. Acestia veniseră cu canoe pe râul Wabash și înarmați cu muschete. Tecumseh a cerut să vorbească cu guvernatorul teritoriului, generalul William Henry Harrison.

Mai înainte cu un an, o altă căpetenie Shawnee, Black Foot, vânduse americanilor teritoriul de 12.000 de km². Tecumseh considera tranzacția o trădare și îi cerea acum lui Harrison să anuleze înțelegerea. Dar guvernatorul a refuzat să garanteze că albii vor înceta să migreze în regiunile indienilor. Tecumseh s-a înfuriat și a ridicat toporul. Harrison și-a scos și el sabia și toată lumea credea că avea să izbucnească o luptă chiar atunci. Dar indianul și-a ținut în frâu mânia. În schimb a ales, după câțiva ani, să se alieze cu britanicii din nord.

Tecumseh și-a petrecut cea mai mare parte a vieții sale de aproximativ 40 de ani în războaie. S-a născut probabil în anul 1768 într-o zonă care acum aparține statului Ohio. Tatăl său, Puckshinwa, i-a ales acest nume, care înseamnă “explozie stelară”. Indienii Shawnee au participat la războiul de independență american de partea britanicilor și de atunci s-au aflat într-o permanentă stare de conflict cu americanii. Puckshima a fost ucis de coloniști când Tecumseh nu avea decât câțiva ani. Clanul său a fost alungat spre nord, în zona marilor lacuri.

Acolo, în împrejurimile împădurite care includeau părți din Canada britanică, au reizbucit conflictele la finele secolului al XVIII-lea. Acolo triburile s-au aliat în uniunea Wabash, o încercare de a opri expansiunea rapidă a coloniștilor americani. Războiul de gherilă se ducea cu mici unități de lupta care atacau sate sau clădiri. Bărbați, dar și copii și femei erau maltratați de ambele părți combatante. Când guvernul federal a intervenit cu trupe stabile s-a ajuns la un adevărat război. Tecumseh a aparticipat la lupte încă de când era adolescent și în scurt timp a reușit să devină unul din cei mai importanți războinici din trib.

Tecumseh mai avea un frate mai mic, Lalawethika, care pierduse un ochi și era vlăguit. Din cauza defectelor sale ajunsese un bufon și se apucase de băutură. Ar fi continuat pe același drum probabil dacă nu ar fi început să aibă revelații mărețe. Viziunile lui, care preziceau declinul omului alb, l-au făcut cunoscut peste tot. In 1796 Lalawethika a ajuns un lider religios de succes și își schimbase numele in Tenskwatawa, “cel care deschide uși”. Și astfel cei doi Shawnee au pus bazele unei colaborări foarte eficace și temută. Până acum uniunea Wabash fusese învinsă și nimicită de forțele amricane. Tecumseh a continuat însă să mențină linia de rezistență. Împreuna cu Tenskwatawa a pus bazele unei confederații și mai mari, a cărei ideologie miza pe refuzul de a se adapta obiceiurilor omului alb, ținându-se departe de hainele, banii sau băutura acestora. În secolul al XIX-lea, Tecumseh adunase în jur de 5000 de războinci de-a lungul întregii granițe a expansiunii americane spre vest.

Indianul era acum cel mai puternic lider nativ din America de Nord. Dar nu se știe sigur care dintre cei doi frați era cel mai activ din confederație. Tecumseh era mai cunoscut și mai temut de albi, în vreme ce fratele său era mai admirat de către membrii confederației. Sediul ligii se afla într-un sat din Indiana, la confluența dintre râurile Wabash și Tippecanoe, iar americanii îi ziceau “satul profetului”. De aici Tecumseh a condus acțiunea antiamericană. Nefericita întâlnire de la Vincennes din vara lui 1810 a avut drept rezultat mobilizarea lui William Henry Harrison pe 11 noiembrie, care a campat cu 1000 de oameni pe marginea râului Tippecanoe, în apropiere de satul profetului. Tecumseh era plecat într-una din multele sale călătorii în satele vecine.

În absența fratelui său, Tenskwatawa a condus un atac surpriză împotriva generalului care a reușit totuși să respingă atacul. Apoi, când au rămas fără muniție, Tenskwatawa și oamenii săi s-au retras din zonă. Trupele lui Harrison i-au urmărit și au incendiat satul profetului. Înfrângerea a fost un mare neajuns pentru Tecumseh. Chiar dacă acesta a reușit să-și regrupeze trupele, evoluția imediată a situației nord-americane va îndrepta destinul său într-o cu totul altă direcție.

În 1812 războaiele napoleonice s-au răsfrânt și pe continentul american, motivul principal fiind acela al intervenției flotei britanice în comerțul dintre Franța și SUA. Dar întovărășirea perpetuă a britanicilor cu indienii reprezenta un al doilea motiv pentru care americanii doreau să-I expulzeze pe foștii lor stăpâni din Canada. Confederația lui Tecumseh devenise un aliat important pentru britanici pentru că aceasta putea deschide un al doilea front în USA.

Când britanicii au asediat fortăreața americană de la râul Detroit, Tecumseh a contribuit si el cu 400 de oameni. Pentru că i-a lăsat să mărșăluiască în cerc în jurul fortăreței, apărătorii au cedat, crezând că era vorba de o armată uriașă.

În acest mare război, la care au participat sute de mii de soldați pe cuprinsul întregii Americi de est, s-au aflat indieni de ambele părți. Tecumseh a ajuns în curând într-o situație conflictuală cu noul comandant britanic din nord-vest, generalul Henry Procter. Procter considera bătălia pierdută și a ordonat poziția defensivă, în vreme ce indianul credea că forțele americane pot fi încercuite printr-o strategie ofensivă planificată bine. Era de părere că un atac în timpul iernii din 1812-1813 le-ar da oamenilor sai posibilitatea de a învinge armatele americane și de a-și recupera teritoriile de lângă râul Ohio.

Pe 5 octombrie 1813 trupele americane ale generalului Harrison le-a atacat pe cele britanice, care se retrăgeau împreună cu războinicii lui Tecumeh prin pădurile de lângă râul Thames din provincia Ontario. În ciuda dezavantajului numeric au câștigat americanii. Tecumseh a fost ucis în toiul luptei și la scurt timp a capitulat și confederația care a cedat amaricanilor fortăreața de la Detroit. Fratele său a fugit cu britanicii, dar s-a reîntors după mulți ani înapoi în SUA.

În pofida invaziei americane a Canadei, nu s-au schimbat granițele cu ozaia păcii care a urmat. Dar pentru indienii Shawnee și alte triburi care participaseră la luptă bătălia a fost pierdută. În decadele următoare triburile indiene au fost subjugate unul după altul de către societatea americană în expansiune.  

sursa:Allt Om Historia