Când a apărut şi cum a evoluat “şoricelul” calculatoarelor?
Îl folosim adesea, dar rareori ne întrebăm cum a ajuns pe mesele noastre. Cum arăta ‘şoricelul” în istoria sa timpurie şi cine l-a adus pe lume?
Ideea unui dispozitiv care să urmărească mişcările mâinii apăruse prin anii ’50, când marina canadiană a pus la cale un aparat care să ajute la adunarea datelor despre poziţia navelor. Mouse-ul pentru computer îşi face însă apariţia pe 9 decembrie 1968, când Douglas Engelbart a prezentat publicului larg pentru prima oară ceea ce inventase deja cu patru ani în urmă. Produsul a fost primit cu suspiciuni, dar în următoarele decenii a cucerit lumea întreagă, devenind un accesoriu extrem de important până în ziua de azi.
Anul 1968 a rămas în memoria colectivă drept poate unul din cei mai tulburi din istoria Americii. Prezentarea ţinută de Engelbart la conferinţa Joint Computer însă avea să fie supranumită ‘prezentarea prezentărilor’, (the mother of all demos) În timpul acesteia Engelbart a explicat că nu a ales numele bizar în mod deliberat, pur şi simplu i-a venit în minte din cauza firului din spatele dispozitivului. Primul mouse nu era folosit la computerele personale, ci reprezenta o unealtă concepută pentru interfaţa unuia dintre primele calculatoare apărute, de dimensiuni colosale comparativ cu cele de azi. Şi după cum ne-am aştepta, modelul nu se aseamănă deloc cu cele pe care le cunoaştem.
Când a creat mouse-ul, Douglas Engelbart lucra la institutul de cercetare din Stanford şi l-a denumit X-Y position indicator for a display system. Cu ajutorul său el a putut face o demonstraţie mutând cursorul pe computerul Alto şi accesând programe în timpul prezentării de 90 de minute. În aceeaşi conferinţă au fost aduse în atenţia publicului concepte revoluţionare precum sistem online, windows, hypertext, comandă input, conferinţă video, procesare word, real-time editor şamd., dintre care multe încorporate mai târziu în computerele Apple şi Microsoft Windows. Engelbart a putut arăta cum pot fi unite, copiate şi replicate fişierele. Demonstraţia se poate viziona AICI.
Primul mouse era fabricat din lemn, în formă de paralelipiped şi se deplasa greoi. Dispozitivul voluminos avea la dispoziţie două role perpendiculare şi mişcările de rotaţie se transmiteau unui angrenaj în interior care le transforma în semnale electrice. Când a fost prezentarea, colegii lui Engelbart se foloseau deja de cea de-a doua generaţie de mouse, cu trei butoane. Interesant este că, cu câteva luni înainte de conferinţă, compania germană Telefunken a lansat şi ea un dispozitiv numit Rollkugel, deci cu bilă, bazat pe un alt model de trackball de la birourile pentru control aerian prin radar. Era parte a proiectului de computer TR 86, iar echipei i-a venit ideea să îl transforme într-un mouse mobil pentru a uşura activitatea utilizatorilor. Telefunken a considerat însă că dispozitivul rezultat era prea mic şi nu a cerut patentarea. Modelul cu bilă, la care a lucrat şi Bill English, colegul lui Engelbart, a fost de fapt utilizat pentru prima oară pe computerul Xerox Alto, primul cu interfaţă grafică. Se întâmpla câţiva ani mai târziu, în 1972.
Mouse-ul a ajuns foarte cunoscut începând cu 1983, în perioada în care domeniul a cunoscut o adevărată explozie prin extinderea reţelei de computere personale. Primul mouse folosit pe scară largă a fost cel dezvoltat odată cu computerul Apple Lisa, care a precedat primul Mac, Macintosh 128k Patentul lui Engelbart nu mai era valabil şi inventatorul nu s-a bucurat din păcate de niciun câştig de pe urma invenţiei sale. Mouse-ul mecanic se foloseşte de o singură bilă şi două roţi dintate separate dispuse la 90 de grade. Au fost mai multe design-uri în joc, dar cel câştigător şi comercializat a fost inventat la Scoala Politehnică din Lausanne. Trei ani mai târziu, Rene Sommer avea sa îi adauge o componentă esenţială, microprocesorul. Tot în anii ’80 au apărut însă şi primele modele de mouse optic, graţie progreselor de la MIT, Mouse Systems Corporation şi Xerox. Acestea foloseau o diodă emiţătoare şi un senzor care detecta liniile de pe o suprafată metalică dar nu mergeau bine pe suprafeţe transparente sau care reflectau lumina.
Mouse-ul optic se regăseşte şi azi pe multe din birourile noastre, dar desigur că a evoluat comparativ cu cele mai vechi, fiind introdus un sistem de circuite integrate care procesează imaginile de la fotodiodă direct in mouse, aşadar de aceea nu mai avem nevoie de mouse pad. Ledul primeşte imagini succesive prin senzorul optic şi este mai performant, dar nu la fel de exact ca mouse-ul cu laser. Acest tip livrat prima oară de Sun Microsystem a început să fie comercializat abia în 2004, când Logitech a lansat MX 1000. Foarte popular este şi mouse-ul wireless.
Oricum, dată fiind evoluţia rapidă a laptopurilor şi smartphone-urilor care au înlocuit funcţiile mouse-ului prin proprietaţile ecranului tactil, este foarte probabil ca în următorii ani şoricelul să ajungă doar o pagină de istorie.
CLICKpentru a vedea evolutia mouse-ului Apple
