Cameleonii: o istorie a agenților dubli
Una din cele mai numeroase categorii de spioni este aceea a agenţilor dubli care acţionează concomitent pentru două sau mai multe servicii de informaţii. Agentul dublu primeşte însărcinarea de a se infiltra în alt serviciu de informaţii („organizaţie-ţintă”), el continuând, de fapt, să acţioneze pentru agenţia de spionaj („controloare”) de la care a primit această însărcinare.
Există numeroase exemple în istoria spionajului în care transformarea în agent dublu are loc din considerente ideologice sau personale. În acelaşi timp, au existat cazuri, şi nu puţine, în care un spion capturat acceptă să devină să „colaboreze” sub ameninţarea cu moartea.
În ceea ce priveşte împrejurările în care se „nasc” agenţii dubli există mai multe variante:ori el este trimis de „organizaţia controloare” cu scopul precis de a se infiltra, ori, atunci când este identificat de „organizaţia ţintă”, obligat să accepte acest statut, ori se oferă voluntar să devină agent al acesteia.
Există de asemenea posibilitatea ca această opţiune a agentului să fie falsă, de circumstanţă, el continuând de fapt să acţioneze pentru serviciul din care a făcut parte iniţial, fiind numit „agent redublat” („re-doubled agent”).
Cea mai importantă acţiune pe care o poate desfăşura un asemenea „agent dublu” este aceea de transmite informaţii false, „fabricate” de agenţia din care continuă să facă parte de fapt, desfăşurând astfel o activitate de dezinformare ce poate avea repercusiuni din cele mai grave. Desigur, transmiterea de informaţii din interiorul agenţiei în care s-a infiltrat este un alt scop al activităţii agenţilor dubli, valoarea acestor date fiind aceia care dă măsura eficacităţii lor. O altă însărcinară pe care o poate primi un agent dublu este aceea de a identifica agenţii infiltraţi de către „organizaţia ţintă” în interiorul aceleia în slujba căreia continuă să se afle.
Mai poate exista şi situaţia inversă în care agentul dublu transmite serviciului din care a făcut parte informaţii manipulate de către agenţia în slujba căreia s-a pus.
În tot cazul, dintr-o examinare statistică a statutului spionilor de-a lungul vremii şi în diferite ţări, reiese că agenţii dubli au constituit una din cele mai numeroase categorii de agenţi, ceea ce credem că este semnificativ pentru moralitatea acestora.
Personaje celebre
Se poate spune că „metoda agenţilor dubli” este tot atât de veche ca istoria spionajului, având premergători din cei mai celebrii, personaje proeminente ale vremii lor.
Unul dintre aceştia, asupra căruia a planat bănuiala că ar fi acţionat ca agent dublu, nu este nimeni altul decât dramaturgul Christopher Marlowe (1564-1593), „gentelman spy” („spion gentlemen”) pentru regina Elisabeta a Angliei, trimis in Franţa, la Reims, pentru a se informa asupra intenţiilor conducătorului catolicilor, ducele de Guise. În 1593, Marlowe este arestat şi întemniţat în Turnul Londrei, acuzat probabil de a fi fost agent dublu. Ulterior, cadavrul lui este găsit într-o tavernă din Deptford.
Împrejurările tulburi ale Războiului civil din Anglia au dus şi la apariţia unor agenţi dubli. Unul dintre aceştia a fost sir Richard Willis (1614 –1690). Aflat în slujba guvernului, el acceptă, în acelaşi timp, să acţioneze pentru serviciul secret al lui Cromwell, condus de John Thurloe, aşa cum ne încredinţează şi Charles Dickens într-o lucrare consacrată istoriei regalităţii engleze.
Un alt personaj celebru devenit agent dublu a fost sir Samuel Morland (1625 -1695), savant, matematician, inventator, diplomat care, deziluzionat de politica guvernului englez, trece, în secret, de partea complotiştilor conduşi de Richard Willis, care încercau să îl asasineze de regele Carol II. Moreland este un exemplu de „agent redublat”, căci, în timpul Restauraţiei, se va pune din nou în slujba regelui, devenind unul din cei mai importanţi criptografi ai vremii.
Şi Perioada modernă cunoaşte asemenea „cazuri celebre”, cum este acela al lui ofiţerului francez Charles-Ferdinand Esterhazy (1847-1923), care, la un moment dat, intră în legătură cu ataşatul militar al Germaniei la Paris, propunându-i informaţii referitoare la un tun de mare performanţă, în schimbul unei sume de bani. Există şi opinia după Esterhazy a acţionat ca agent dublu, fiind manipulat de serviciul de informaţii al Franţei. Caracterul duplicitar al lui Esterhazy reiese şi din implicarea sa în „afacerea Dreyfus”.
Un român - agent dublu
Primul Război Mondial a fost intervalul de timp în care „metoda agenţilor dubli” a fost adesea folosită, Puterile Centrale fiind cel mai adesea „victime” ale sale, dat fiind că aproape toţi agenţii trimişi în alte ţări, au fost capturaţi şi determinaţi să devină agenţi dubli.
Franz Wachendorf (n. 1890) trimis în Anglia în 1914, dar este arestat de serviciul de informaţii al marinei britanice şi este obligat sub ameninţarea execuţiei să colaboreze cu Scotland Yard, ca agent dublu. Transmite informaţii care vor duce la expulzarea ambasadorului Germaniei în SUA, von Pappen, şi a altor agenţi germani.
Vincent Kraft (1888-?) este trimis în India de serviciul de informaţii german pentru a-şi da concursul la aşa-numita “conspiraţie hindu-germană” care viza declanşarea unei revolte în India împotriva trupelor britanice. În acelaşi timp, el contactează serviciul de informaţii britanic, datele furnizate de el contribuind la dejucarea conspiraţiei.
Se ştie probabil mai puţin că unul din cei mai „utili” agenţi dubli în timpul Primului Război Mondial a fost Traian Stârcea, ataşat militar la Legaţia României în Austro-Ungaria.
A organizat o reţea care cuprindea aproximativ 50 de persoane, printre care diplomaţi, ataşaţi militari străini, aparţinând ambasadelor Italiei, Argentinei, Chile care transmitea informaţii militare importante. Mai târziu, s-a stabilit că Stârcea era agent dublu, colaborând şi cu serviciile de informaţii ale unor state neutre sau interesate.
General-agent dublu
Unul din cei mai importanţi agenţi dubli de care a dispus spionajul sovietic în Perioada interbelică a fost generalul Nikolai Skoblin (1892-1938?). Emigrat în Franţa, el devine agent CEKA, apoi NKVD, folosind şi „farmecele” celebrei cântăreţe în epocă Nadejda Plevitskaya cu care se căsătorise. Între altele, este implicat în răpirea unor personalităţi importante ale emigraţiei ruseşti. Este posibil ca Skoblin să fi acţionat şi serviciul de informaţii german, „Sicherheitsdienst" (SD) fiind implicat şi în complotul împotriva generalului sovietic Tuhacevski, în care Gestapo-ul „fabrică” o serie de documente care ar fi demonstrat că el şi alţi generali ar fi fost în legătură cu spionajul german. Probabil, acest „joc dublu” este motivul pentru care se pare că Skoblin ar fi fost otrăvit de un agent sovietic.
Agent dublu executat
Spionul german Otto Krueger şi-a oferit, la un moment dat, „serviciile” agenţiei britanice MI6. A devenit un agent dublu deosebit de preţios, datorită faptului că va ajunge să aibă acces la toate bazele navale ale Germaniei. Odată cu venirea lui Hitler la putere, Krueger a devenit un nazist fanatic pentru a nu stârni nici un fel de bănuieli contraspionajului german. Totuşi, în 1939, este arestat de Gestapo şi, fără nici un fel de judecată, executat prin decapitare într-o închisoare din Berlin.
Un „agent cameleonic”
…a fost Timothy Trebitsch Lincoln (1872/1879- 1941), care, pe lângă numeroase meserii (jurnalist, om politic, călugăr budist), a desfăşurat acţiuni informative pentru mai multe state din Europa şi Asia. În calitate de jurnalist în Războiul Balcanic (1912-1913), spionează pentru Marea Britanie (unde fusese chiar ales în Parlament), dar, în acelaşi timp, spionează pentru Bulgaria şi îşi oferă serviciile şi Turciei. Este posibil ca Lincoln să fi spionat şi pentru Germania, mai ales după ce serviciul de informaţii britanic SIS îi refuză colaborarea, ceea ce îl face să devină duşman declarat al acestei ţări. La un moment dat, Lincoln trece în Italia, unde devine membru al „Cămăşilor Negre”, fiind implicat în unele acte criminale ale lui Mussolini.
În continuare „traectoriile” informative ale lui Lincoln sunt greu de urmărit: America de sud, China, spionând, în acelaşi timp, şi pentru Japonia. Deşi se pare că informaţiile sale au înlesnit invadarea Chinei de către Japonia, este asasinat de un agent japonez.
„Războiul agenţilor dubli” …a însoţit pe întreaga sa durată cel de al Doilea Război Mondial. Pe de o parte, a fost vorba de faptul că unele evenimente importante ale ostilităţilor au fost influenţate de informaţiile false transmise de aceştia. Confruntarea de pe „frontul secret” a produs şi numeroase victime din rândurile agenţilor care, după capturarea lor, au fost executaţi.
Acest „război” s-a purtat între ţările angajate în conflict din cele două tabere, Axa şi Aliaţii, dar şi la nivel global.
„Întoarcerea” agenților dubli
În general, Marea Britanie a reuşit să câştige această confruntare, mai ales prin „întoarcerea” agenţilor dubli trimişi de Germania care au fost obligaţi să acţioneze potrivit instrucţiunilor pe care le-au primit din partea MI5. Este cazul lui Jack Berg (1919-?) care fusese trimis de Abwehr în Marea Britanie pentru a spiona şi a organiza acte de sabotaj. În 1941, este identificat şi acceptă să acţioneze ca agent dublu, transmiţând informaţii false, ceea ce „intoxică” serviciul de informaţii german. În aceeaşi situaţie a ajuns dansatoarea Vera Chalbur ( 1912-?) convinsă să „colaboreze” după ce complicii ei au fost executaţi.
În destul de dese cazuri, unii agenţi si-au oferit din proprie iniţiativă „serviciile”, cum a procedat Juan Pujol Garcia (1912 – 1988). Sub controlul serviciilor de informaţii britanice, el transmite Abwehr-ului informaţii “fabricate” care însă sunt apreciate la Berlin, fiind chiar decorat de germani.
„Prototipul” lui James Bond …a fost considerat Dusan Popov “Dusko”(1912-1981) care, recrutat de serviciul militar de informaţii al Germaniei, Abwehr, îşi oferă colaborarea şi serviciului de informaţii al Marii Britanii, MI5, care acceptă ca Popov să acţioneze ca agent dublu. Furnizează informaţii “fabricate” de această agenţie, dar plauzibile, ceea ce îi menţine credibilitatea faţă de Abwehr, care îl plăteşte substanţial. În schimb, află de la germani informaţii strategice de mare importanţă pentru Anglia în război. Numele de cod “Tricycle”, se datorează comportamentului său sexual („partide” cu trei parteneri).
În 1941, este trimis de Abwehr în SUA, cerându-i-se informaţii despre baza militară americană de la Pearl Harbor pe care probabil germanii intenţionau să le pună la dispoziţia japonezilor. Îi transmite această şefului FBI, dar J. Edgar Hoover nu-şi informează superiorii, din motive care au rămas necunoscute.
În 1944, Popov este integrat “operaţiunii Fortitude” care urma să inducă în eroare Germania cu privire la locul debarcării forţelor Aliate în Franţa, ceea ce se reuşeşte.
Activitatea de agent dublu a lui Arthur George Owens (1899 - 1961?) s-a bucurat de un deosebit succes, reuşind să furnizeze MI6 informaţii referitoare la filiera de spioni pentru Germania în Anglia, proiectele lui Hitler de a invada Anglia.
„Cel mai bun agent” …o considera Abwehr-ul pe Elena Sergheieva, acelaşi calificativ primindu-l şi din partea serviciului britanic MI6, pentru care de asemenea a acţionat. Beneficiind de un fizic deosebit de atrăgător, Elena Sergheieva este trimisă la Londra, prezentându-se imediat la MI6 care acceptă ca ea să fie folosită ca agent dublu de asemenea în cadrul „operaţiunii Fortitude”. Furnizează Abwehr-ului documente „fabricate” de MI6. De asemenea, ea contribuie la arestarea marii majorităţi a agenţilor germani trimişi în Anglia. Activitatea sa de agentă dublă a Elenei Sergheieva avut un rol decisiv în derutarea conducerii armatei germane şi astfel în desfăşurarea evenimentelor din ultima parte a războiului.
Trebuie menţionată şi activitatea unor agenţi dubli (Roman Czerniawski, Eddie Chapman) folosiţi În cadrul altei operaţiunii menită să îi deruteze pe germani în legătură cu locul debarcării Aliaţilor în Europa, „Double-Cross System”
Actor-agent dublu?
Deosebit de controversată a fost activitatea informativă a unuia din cele mai importante staruri cinematografice ale perioadei, Errol Flynn (1909-1959) care a acţionat ca agent de influenţare în cadrul campaniei menită să determine ieşirea SUA din neutralitate, dar, in acelaşi timp, se pare că a avut legături cu un agent german în Spania. Acceptă propunerea FBI de a activa ca agent dublu. Informaţiile furnizate de el au contribuit la anihilarea unei întregi reţele de spioni germani în SUA.
Agent dublu-decorat
Acţionând ca agent de influenţare, Alexandre Demianov ( -1975), este folosit pentru pentru a „intoxica” spionajul german în legătură cu planurile URSS în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Este unul din puţinele cazuri în care un agent a primit atât decoraţii sovietice, cât şi germane.
Agent dublu pentru URSS (Comintern) şi Germania Lucien Iltis (1903-1969) a acceptat să furnizeze informaţii referitoare la reţeaua de Rezistenţă din Franţa, ceea ce a dus la numeroase „căderi” ale unor membrii ai ei, mai ales comunişti.
Ca agent dublu pentru Germania şi URSS publicistul William Otto Lucas, dispunând de informaţii din cele mai înalte cercuri naziste, îi anunţă pe Aliaţi, în mai 1940, de invazia germanilor în Olanda şi Belgia. În anul următor, informează pe americani despre acţiunile agenţilor japonezi
Spionaj între Aliaţi
Au existat însă şi cazuri ale unor agenţi dubli care au acţionat în interesul uneia dintre Puterile care făceau parte din tabăra Aliaţilor, în special pentru URSS.
Diplomatul Noel Haviland Field (1904-1970) a acţionat ca agent dublu, ca “legătură” între Allan Dulles, aflat cu sarcini informative în Elveţia, şi Rezistenţa comunistă din Europa. Comunist convins, Field este însărcinat de GRU să penetreze aparatul Ligii Naţiunilor, de unde obţine importante informaţii. Acest „joc” i-a fost însă fatal, căci, după ce informaţiile sale sunt folosite în procesele intentate unor lideri comunişti, este „sacrificat” .
Recutat de William J. Donovan, şeful OSS (viitoarea CIA), economistul Franz Leopold Neumann (1900 - 1954) pune, în acelaşi timp, la dispoziţia URSS informaţii referitoare la „operaţiunea Venona” pentru identificarea diplomaţilor sovietici care spionaseră în Statele Unite.
Alexander Allan Foote (1905-1956) a acţionat ca agent dublu pentru Marea Britanie (MI6) şi URSS (GRU) în Elveţia, în cadrul reţelei de spionaj pentru URSS „Orchestra Roşie”. După război, serviciul militar de informaţii sovietic GRU îi cere să creeze în SUA o reţea de spioni, dar Foote se refugiază în Marea Britanie.
„Unul din cei mai mari spioni” în România
Artur Tester (1895-1944), actor şi autor german, este trimis în România pentru a desfăşura propagandă împotriva Marii Britanii şi a transmite informaţii, dar, la un moment dat, este suspectat de relaţii cu serviciile engleze şi americane. De fapt, Tester se implicase în racolarea unor agenţi („dr. Ecko”-Constantin Bursan) pe care i-a pus în legătură cu rezidenţa engleză de spionaj pentru România de la Istanbul. După 23 august 1944, încercând să se refugieze din România, Tester este împuşcat mortal. În opinia unor autori (Jaques de Launay), Tester ar fi fost “unul din marii spioni ai secolului nostru”.
„Traficul” sovieto-american În perioada Războiului Rece a sporit, fără precedent, numărul de spioni care au devenit agenţi dubli, acţionând în slujba uneia din agenţiile Statelor Unite (CIA, FBI) sau ale Uniunii Sovietice (KGB, GRU).
Din acest punct de vedere, se poate spune că, în acest interval, a existat o „circulaţie” intensă, un „trafic” susţinut în care au fost angajaţi agenţii dubli ai celor două Mari puteri. Agent CIA, William Kamplies (1955-) pune la dispoziţia ataşatului militar al Ambasadei URSS la Atena documente referitoare sistemul de camuflare a instalaţiilor militare. Încearcă să contacteze FBI pentru a deveni agent dublu, dar este arestat în 1978 şi condamnat la 40 de ani închisoare.
Trimis în misiune de spionaj în Statele Unite, Nicolai Fedorovici Artamanov (1924-?) contactează CIA în 1959, oferindu-se ca, din motive ideologice, să-i pună la dispoziţie informaţii despre marina sovietică. În 1975, în cursul unei misiuni la Viena, Artamanov dispare, existând supoziţia că s-a întors în URSS.
Agent dublu pentru URSS (KGB) şi SUA (CIA) Boris Korczak (n. 1939) a acţionat în diferite ţări pentru cele două agenţii. Atunci când a solicitat CIA să fie ajutat pentru a părăsi URSS, agenţia nu l-a sprijinit deşi, timp de şapte ani, transmisese informaţii importante. De asemenea, i s-a refuzat remunerarea. Soţia sa a fost omorâtă într-un accident de automobil, iar asupra sa şi a fiului său au fost întreprinse mai multe atentate.
Ofiţerul KGB Boris Iuzin este trimis în SUA, unde activează în cadrul Universităţii din California, având misiunea de a recruta agenţi pentru URSS. Contactează FBI, devenind agent dublu. Transmite informaţii în legătură cu activităţile de spionaj tehnic ale URSS în SUA. După reîntoarcerea în URSS, este arestat şi judecat în 1987, fiind condamnat la 15 ani închisoare. În 1992, este graţiat de preşedintele Elţin.
Ofiţerul KGB Valeri Martinov este trimis în SUA, unde colaborează cu CIA furnizând informaţii referitoare la contradicţiile interne din conducerea sovietică, politica externă a URSS, agenţii KGB care activau în SUA. Alături de alţi 25 de agenţi sovietici care activau pentru CIA, Martinov este demascat de “cârtiţa” Ames. La întoarcerea în URSS, Martinov este arestat în executat în 1987.
Având dubii faţă de eficacitatea sistemului sovietic, în 1975, diplomatul Arkadi Nikolaievici Şevcenko (1930 –1998) se decide să defecteze, hotărâre pe care o aduce la cunoştinţa CIA. Agenţia insistă totuşi ca el să rămână pe post şi să transmită informaţii,
Arkadi Nikolaievici Şevcenko (1930 –1998) a fost diplomatul sovietic cu cel mai înalt grad care a devenit agent dublu. La un moment dat, dându-şi seama că a fost demascat de KGB, Şevcenko solicită azil politic, dar soţia sa care rămăsese în Uniunea Sovietică se sinucide în condiţii dubioase.
Agentul contrainformaţiilor militare ale SUA Richard Craig Smith este arestat fiind învinuit că a transmis sovieticilor informaţii. De fapt, el acţionase ca agent dublu pentru FBI, ceea ce a dus la achitarea sa.
Luptător in armata sovietică în timpul Războiului de iarnă, finlandezul Kaarlo Rudolph Tuomi (1917-) este trimis de GRU ca agent ilegal în SUA. Reperat de FBI, el admite să devină agent dublu, contribuind la demascarea reţelei de agenţi sovietici de pe coasta de est a SUA. GRU are intenţia să îl recupereze, dar Tuomi preferă să dispară.
Şef MI5-agent dublu?
Este posibil ca, în perioada anterioră începutului celui de-al Doilea Război Mondial, după încheierea studiilor la Oxford, Roger Holis (1905-1973), să fi avut contacte cu agenţii sovietici Richard Sorge, Agnes Smedley, iar, în timpul unei călătorii în URSS, să fi fost recrutat. În 1956, el devine director al serviciului de informaţii britanic MI5 până în 1965. După 1980, apar o serie de informaţii referitoare la posibilitatea ca Holis să fi fost agent dublu, avertizându-l pe „cârtiţa” Kim Philby despre faptul că este urmărit, ceea ce a determinat fuga acestuia în URSS.
Agent dublu-„schimbat”
După ce făcuse parte din serviciul de informaţii nazist RSHA Heinz Felfe (1918-2008) este recrutat de MI6, fiind folosit pentru a infiltra mediile comuniste din RF Germania. În 1951, este recrutat şi de KGB, în vederea infiltrării „organizaţiei Gehelen” (structură alcătuită din foşti ofiţeri din Abwehr care a îndeplinea misiuni informative în Germania Occidentală), în conducerea căreia Felfe se afla, şi a BND.
Transmite KGB-ului 15.600 de documente secrete referitoare mai ales la reţelele de agenţi ai acestei organizaţii în Estul Europei. Este demascat şi „schimbat” contra unor prizonieri politici din RD Germană. Ulterior devine profesor la Universitatea „Humboldt” din Berlinul de est.
„Cel mai important agent dublu” în perioada Războiului Rece a fost considerat Oleg Vladimirovici Penkovski (1919-1963), colonel GRU, spion şi pentru Marea Britanie . După ce deţine posturi importante în serviciul de informaţii militare, deziluzionat de sistemul politic al URSS, el îşi oferă colaborarea serviciului de informaţii al Marii Britanii. În perioada, aprilie 1961-august 1962, Penkovski transmite peste 5.000 de documente şi fotografii clasificate din domeniul militar, politic şi economic. Unele din aceste date permit Statelor Unite să afle de desfăşurarea de rachete sovietice în Cuba. Penkovski este arestat la 22 octombrie 1962, în plină desfăşurare a “crizei rachetelor”. Este judecat, condamnat şi executat pentru trădare în mai 1963. După unele informaţii, s-ar fi sinucis.
Agenţii dubli ai „sateliţilor”
Urmând exemplul „fratelui mai mare”, URSS şi alte ţări socialiste au folosit intensiv „metoda Agenţilor dubli”.
RD Germană
Recrutat de spionajul est-german Reiner Paul Fülle (1939-) furnizează informaţii din domeniul tehnologiei. Este demascat şi se refugiază în RD Germană. Ulterior, a reieşit că, de fapt, Fülle fusese şi agent al agenţiei de informaţii vest-germane (BfV), punând la dispoziţie informaţii despre organizarea structurilor de spionaj ale RD Germană.
Scriitorul Hans Joachim Geyer (1923-) este recrutat de „Organizaţia Gehlen” şi, 1951, trimis în Germania de Est, cu scopul de a identifica persoane care puteau deveni agenţi pentru această organizaţie. În 1953, Geyer este recrutat de contraspionajul est-german (SSD), devenind agent dublu. Până ce „Organizaţia” descoperă activitatea de agent dublu a lui Geyer, peste 60 de agenţi ai acesteia sunt arestaţi, între care funcţionari comunişti.
Potrivit informaţiilor lui Markus Wolf, şeful Stasi, după recrutarea sa Joachim Moitzenheim a fost trimis în RF Germania. Este identificat de contraspionajul vest-german şi obligat să devină agent dublu, transmiţând informaţii menite să „intoxice” spionajul est-german.
Politicianul vest-german, Julius Steiner a acţionat ca agent dublu pentru RD Germană (HVA) şi RF Germania (BVS) A fost plătit pentru ca, deşi era deputat creştin-democrat, să voteze pentru alegerea lui Willy Brandt în calitate de cancelar (1969), preferat de guvernul est-german. Potrivit unor documente din „arhiva Mitrohin”, Steiner a continuat să transmită informaţii pentru HVA, cu care chiar a semnat un contract de „colaborare”, până când s-a stabilit că acţiona ca agent dublu. În 1972, „cazul Steiner” a stârnit un adevărat scandal în RF Germania, fiind numit „Bonns Watergate”.
Joachim Krase (-1988), ofiţer în serviciul de informaţii militar al RF Germania, devine, în 1969, agent al spionajului est-german. Abia în 1990 a fost făcută cunoscută activitatea de spion a lui Krase.
Cehoslovacia
Un alt literat care a acţionat ca agent dublu a fost scriitorul cehoslovac Karl Koecher (n. 1934) care reuşeşte să se infiltreze în CIA, devenind cel mai bun specialist în problemele URSS. În cele din urmă, Koecher este interogat şi acceptă să devină agent dublu. Totuşi, pentru a se preîntâmpina fuga sa, Koecher este arestat în 1984. Acceptă să facă depoziţii, dacă i se acordă imunitatea. În 1986, este „schimbat” în Berlin cu dizidentul sovietic Anatoli Şaranski. Reîntors în Cehoslovacia, Koecher este considerat un adevărat „erou” şi i se acordă o serie de avantaje. Este posibil să fi fost implicat în organizarea „Revoluţiei de catifea” (1989).
Polonia
Scrimer, medaliat la jocurile olimpice în perioada 1952-1972, Jerzy Pawlowski (1932 –2005), este recrutat de serviciul de spionaj din RP Polonă în 1950 şi de CIA, în 1964. Este arestat în 1975 în Polonia, fiind acuzat că a furnizat unui stat NATO informaţii. Este condamnat la 25 de ani închisoare. CIA a încercat recuperarea sa prin un schimb, dar nu s-a reuşit. După eliberare, devine… pictor.
China
Chin Wu-Tai (1923-1985) este recrutat de CIA, dar lucrează şi pentru serviciul de spionaj al Chinei comuniste căruia îi transmite acestuia date despre reţeaua de agenţi care lucrau pentru SUA şi despre sistemele de supraveghere americane. Informează şi despre intenţia preşedintelui Nixon de a recunoaşte China. Pentru serviciile sale obţine cetăţenia SUA şi este decorat cu medalii americane. Demascat de un defector chinez în 1985, Chin se sinucide în închisoare.
România
Desigur, cel mai important caz de agent dublu român a fost acela al lui Pavel Haiducu (1948-2003), agent CIE în Franţa care colaborează cu serviciul de informaţii din această ţară în demascarea intenţiei de asasinare a unor dizidenţi români.
A fost magnatul presei „agent triplu”?
Robert Maxwell (1923-1991) are legături cu serviciul de informaţii britanic MI6 care îi finanţează unele iniţiative. Face numeroase călătorii în URSS, ajungând să fie suspectat de MI6 că este agent sovietic. În acelaşi timp, KGB îl suspectează că este agent provocator al MI6. Există alte presupuneri, după care ar fi lucrat şi pentru Mossad. În noiembrie1991, Maxwell dispare într-un accident suspect, de la bordul yahtului său de lux. Deşi circumstanţele morţii lui nu au fost pe deplin elucidate, se presupune că a fost lichidat de Mossad.
„Traficul” continuă
Şi în perioada contemporană, în ciuda pretinsei instaurări a unei atmosfere de destindere și transparenţă şi în ceea ce priveşte activitatea serviciilor de informaţii, „metoda agenţilor dubli” continuă să fie practicată, aşa cum reiese din o serie de ştiri apărute în presa din diferite ţări din care cităm doar câteva.
Înalt funcţionar în cadrul FBI, Katrina Leung a fost acuzată de a fi transmis unei „puteri străine” informaţii confidenţiale. De fapt, era vorba de Republica Populară Chineză pentru care Leung acţionase timp de 30 de ani. Procesul ei s-a prelungit multă vreme în cele din urmă, din considerente de „securitate naţională”, ea fiind condamnată doar pentru evaziune fiscală.
Omul de afaceri egiptean Ashraf Marwan a fost suspectat de a fi fost agent dublu, acţionând şi pentru Israel.
Ofiţerul american despre care se cunoaşte doar numele de cod "April Fool" a acţionat ca agent fals, furnizându-i lui Saddam Hussein informaţii „fabricate”.
Ca şi în alte cazuri, cariera unor agenţi dubli se încheie în mod tragic. Un fost spion rus, care a reuşit să se infiltreze in guvernul israelian condus de Golda Meir, a fost împuşcat la Moscova, in apropiere de biroul lui Vladimir Putin.
Shabtai Kalmanovich, fost dublu agent israelian folosit de KGB, a murit după ce un asasin neidentificat a tras în el cel puţin 20 de gloanţe, informeaza „Daily Telegraph”.
Serviciul Federal rus de Securitate (FSB, fostul KGB) a dezvăluit identitatea unui fost spion rus, Uno Puusepp, care a lucrat timp de 20 de ani in Estonia şi a furnizat informaţii despre serviciile secrete americane, estone si britanice, relatează ziarul rus „Vedomosti”.
O serie din organizaţiile teroriste au fost infiltrate cu agenţi dubli.Şi pe plan intern este folosită această metodă. Spre exemplu, au existat şi persoane care au acţionat ca agenţi dubli în cadrul Armatei de eliberare irlandeze (Denis Donaldson, Freddie Scappaticci).
Un agent dublu american în România
Este cazul agentului CIA Harold James Nicholson, fost şef al biroului CIA în România, care a spionat pentru Federaţia Rusă. În ceea ce îl priveşte, există şi o premieră: încarcerat pentru 23 de ani, Nicholson a continuat din detenţie să transmită informaţii prin intermediul fiului său… Cu ocazia derulării acestui caz, FBI a menţionat că "spionajul internaţional rămâne o ameninţare pentru America, după decenii de la sfârşitul Războiului Rece".
Agenţii dubli în filme și literatură
În mod, am spune, firesc activitatea agenţilor dubli a constituit un subiectul a numeroase pelicule, inspirate, de cele mai multe ori, din cazuri reale.
Astfel, filmul TV „Double Agent” (1986 ) este inspirat de activitatea agentului dublu Iuri Nosenko.
Asemenea pelicule şi seriale au fost produse de studiourile americane şi britanice. În 2003, cele din Coreea de sud produc un film despre defectarea unui agent nord-coreean.
O serie de romane se inspiră de asemenea din acţiunile agenţilor dubli, cum este cel datorat lui Gene Stackleborg, după care s-a produs pelicula „Double Agent” (1986)
În 2013, apare volumul datorat lui Christhard Lappe cu un titlu semnificativ, „Trădarea nu moare niciodată”…
Această afirmaţie ne face să formulăm întrebarea deschisă…
Agenţii dubli - trădători?
Răspunsul pare să fie unul afirmativ, dacă ne gândim că, de cele mai multe ori, agenţii dubli au fost reprezentaţi drept „cameleoni”.
Există unele puncte de vedere „clasice” referitoare la profilul moral al acestora, cum este acela exprimat încă de Iulius Cezar: „Iubesc trădarea, dar urăsc pe trădător”. Altele tind să le atribuie „circumstanţe atenuante”: „Trădarea este abilitatea de a merge în acelaşi sens cu evenimentele” care aparţine Caterinei de Medici.
La noi, Marin Preda, , în romanul său „Cel mai iubit dintre pământeni”, este de părere că „Cine trădează va fi trădat”. Şi în folclorul românesc există unele exprimări care pot fi încadrate în aceeaşi sferă de discuţie: „Lupul îşi schimbă blana, dar năravul ba”.
În general, se consideră că „Acela care a trădat va mai trăda”.
Totuşi lucrurile nu sunt aşa de simple, dacă ne gândim, de exemplu, la cazul ofiţerului polonez Ryszard Kuklinski (1930-2004) care, motivat de convingerile sale anticomuniste, din poziţia de membru al Marelui Stat Major al armatei poloneze, transmite agenţiei CIA, în perioada 1972-1981, documente secrete referitoare la forţele Pactului de Varşovia (1949-1991) şi informaţii de mare importanţă strategică care au constituit una din principalele cauze ale schimbării strategiei SUA în Europa. Dacă autorităţi şi personalităţi oficiale din SUA au subliniat contribuţia reală a lui Kuklinski considerat un „erou al Războiului Rece”, în Polonia există controverse în legătura cu alternativa dacă el a fost un patriot sau un trădător…
Bibliografie selectivă
- Janusz Piekalkiewicz, „Weltgeschichte der Spionage”, Weltbild Verlag, München, 1988
-Edward Epstein, „Deception: The Invisible War Between the KGB and CIA”, Random House, New York, 1991
- Jaques Baud, „Encyclopédie du renseignement et des services secrets”, Lavauyelle, 1997
-Richard Trahair, Robert L. Miller, „Encyclopedia of Cold War espionage, spies, and secret operations”, 2009
-F.M. Begoum, "Observations on the Double Agent". Central Intelligence Agency. 2010.
-Alexandru Popescu, „Dicţionar universal al spionilor”, Ed. Meronia, Bucureşti, 2010
https://en.wikipedia.org/wiki/Double_agent
