Autor 5511 vizualizări


146 - S-a născut împăratul roman Septimius Severus, fondator al dinastiei Severilor (d. 211).

1680 - La Iași, a fost publicată „Psaltirea de-nțăles a sfântului împărat proroc David”, cu text slavo-român, tradusă de Dosoftei, mitropolitul Moldovei, cunoscută sub denumirea de „Psaltirea slavo-română”.

1744 - A murit scriitorul iluminist și diplomatul rus Antioh Cantemir, fiul lui Dimitrie Cantemir (n. 1709).

1858 - S-a născut scriitorul Barbu Ștefănescu Delavrancea, membru al Academiei Române (d. 1918).

1877 - Trupele țariste au trecut frontiera României, îndreptându-se spre frontul din Balcani.

1944 - A murit poetul și dramaturgul Ion Minulescu (n. 1881).

1945 - Trupele americane au eliberat lagărul de concentrare de la Buchenwald.


1979 - Dictatorul ugandez Idi Amin Dada a fost înlăturat de la putere.

Idi Amin a fost o creație a sistemului colonial britanic: un produs minor care, beneficiind de arbitrarul istoriei, s-a metamorfozat într-un produs major. Britanicii au încercat să tragă profituri maxime, numai că „their friend from Kampala” s-a dovedit imprevizibil și incontrolabil. Generalul Idi Amin Dada a preluat puterea în Uganda prin lovitura de stat militară din 25 ianuarie 1971, în timp ce președintele constituțional, Milton Obote, se afla la summit-ul Commonwealth-ului de la Singapore. Evenimentul a fost aplaudat la Londra, care acuza pe Obote de „comunism”.

Idi Amin a ieșit, brusc, de sub tutela britanicilor în martie 1972, după o vizită în Libia, la colonelul Muammar Kadhafi. Atras de mirajul petrodolarilor liderului libian, la reîntoarcerea la Kampala a decis ruperea relațiilor diplomatice cu Israelul, punând capăt „unei lungi și avantajoase cooperări ce asigura [Ugandei] o treime din ajutorul acordat de Israel întregii Africi” De acum înainte, Amin avea să-și cultive constant sentimentele antisemite (deși obținuse brevetul de parașutist chiar în Israel!).

A urmat, în octombrie 1972, expulzarea celor 80.000 de asiatici din Uganda (dintre care 50.000, cu pașaport britanic). Motivul invocat părea o farsă a unui personaj aflat în delir: Idi Amin afirma, fără a clipi, că „a primit ordin, în vis, de la Dumnezeu”. În majoritate indieni și pakistanezi, asiaticii reprezentau „coloana vertebrală a economiei ugandeze”. Alungarea lor a provocat „un dezastru economic: producția s-a prăbușit, comerțul s-a dezorganizat, impozitele s-au evaporat, deficitul bugetar (deja umflat de cheltuielile militare) s-a agravat, penuria alimentară s-a instalat temeinic, iar serviciile sociale s-au degradat”.

Criza economică avea să accentueze latura tiranică a „soldățoiului”: pe plan intern s-a produs „o deteriorare istorică a drepturilor omului”, în timp ce, pe plan extern, s-a dovedit „un bufon mediatic”.

Un adevărat „război psihologic”, punctat de accente comice, s-a consumat tot pe parcursul anului 1973. Astfel, criza petrolului din toamna aceluiași an a avut efecte devastatoare asupra Marii Britanii: șomaj record, greve neîntrerupte, săptămâna de lucru de... trei zile! Malițios, Amin și-a propus, nici mai mult, nici mai puțin, decât să «salveze Coroana [britanică] de la ruină». Arătându-se preocupat de soarta «sărmanilor englezi», el le oferea, în decembrie 1973, un ajutor financiar de... 10.000 șilingi ugandezi (echivalentul, astăzi, a 4,35 euro!).

Idi Amin a atins culmea sfidării tot în 1976 când, având în vedere unele tendințe iredentiste locale, s-a proclamat... rege al Scoției! Pentru a-și certifica noul statut, el s-a intitulat „Învingătorul colonialismului britanic”, conferindu- și două „superbe” imitații ale celor mai înalte distincții din Regatul Unit: „Crucea onoarei militare” și „Crucea victoriei”. Dar, Idi Amin a luat în derâdere și pe cel mai fidel aliat al Angliei, SUA. Astfel, în același an 1976, el îl invita la „odihnă” în Uganda pe Richard Nixon «pentru a-și reveni în urma afacerii Watergate».

Uganda – un imens cimitir 

Amin a transformat Uganda într-un imens cimitir. Mii de cadavre pluteau pe Nil, putrezeau în lacuri ori zăceau aruncate în păduri și chiar pe marginea drumurilor. La sfârșitul regimului său abominabil, după opt ani, două luni și trei săptămâni de atmosferă „suprarealistă” (11 aprilie 1979), Amnesty International aprecia numărul victimelor represiunii politice la 300.000 de morți (unele surse indică 500.000 de persoane ucise). La rândul său, „Conferința Panafricană a Bisericilor” a recenzat, chiar în 1979, 200.000 de văduve și 800.000 de orfani.

În pofida dramei provocate propriului popor, Idi Amin a petrecut aproape un sfert de veac de exil „aurit”, în Arabia Saudită. S-a stins din viață la 16 august 2003, fără a răspunde în fața justiției pentru crimele comise. Împăcat cu sine, el declara unui ziarist, la sfârșitul anilor ’90: «Sunt un bun musulman. Tot ce mă interesează are legătură cu islamul: recit din Coran, cânt la orgă... De asemenea, îmi place să înot și să pescuiesc. [Aici] am o viață liniștită. Credeți-mă, nu am remușcări, ci doar nostalgie [subl. ns.]. Acesta era Idi Amin Dada, supranumit și „căpcăunul” din Kampala!

1985 - A murit dictatorul albanez Enver Hodja, conducător al Partidului Comunist Albanez în perioada 1943-1985 (n. 1908).