Autor 114 vizualizări


Ca reacţie la evenimentele îngrijorătoare ce au avut loc zilele trecute la Ditrău, în judeţul Harghita, localitate majoritar maghiară, unde o parte a locuitorilor au avut o izbucnire de ură la adresa a doi muncitori sri-lankezi angajaţi la o brutărie din comună, inclusiv la îndemnul preotului catolic din localitate, Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba-Iulia a emis un comuncat, în care îşi exprimă mâhnirea faţă de această situaţie.

Redăm în continuare în integralitate comunicatul arhiepiscopiei: 

Mesajul Sfântului Părinte, Papa Francisc cu ocazia celei de-a 53-a Zile mondiale a păcii se adresează fiecărui creştin şi fiecărui om de bună credinţă: „Drumul reconcilierii cere răbdare şi încredere. Nu se obţine pacea dacă nu se speră. (…) Frica este adesea sursă de conflict. Deci este important de a merge dincolo de temerile noastre umane, recunoscându-ne fii nevoiaşi, în faţa Celui care ne iubeşte şi ne aşteaptă, ca Tatăl fiului risipitor (cf. Lc 15,11-24). Cultura întâlnirii între fraţi şi surori strică relaţiile cu cultura ameninţării. Face fiecare întâlnire o posibilitate şi un dar al iubirii generoase a lui Dumnezeu. Ne conduce să depăşim limitele orizonturilor noastre restrânse, pentru a tinde mereu să trăim fraternitatea universală, ca fii ai unicului Tată ceresc.” 

Constatăm cu regret că preotul capelan al parohiei din Ditrău, Bíró Károly, s-a implicat într-un conflict care îi depăşeşte competenţele, şi poziţia lui nu coincide cu punctul nostru de vedere. Poziţia Bisericii este clară: 

Biblia atenţionează poporul ales să accepte străinii, pentru că ei înşişi au fost străini în Egipt (Ex. 22,20). 

 Porunca cea mai mare a Domnului Isus este iubirea, creştinul fiind caracterizat în plus şi prin iubirea de duşman. Creştini fiind, trebuie cu atât mai mult să-i acceptăm pe cei care sunt creştini, dar chiar şi pe cei de altă religie. Sfântul rege Ştefan al Ungariei în Preceptele adresate fiului său, Sfântul Emeric, îl atenţionează să-i primească pe străini, pentru că o ţară cu o singură limbă este slabă. 

Catehismul Bisericii Catolice, referindu-se la această situaţie concretă spune următoarele: „Accesul la muncă şi la profesie trebuie să fie deschis tuturor, fără discriminare nedreaptă, bărbaţi şi femei, sănătoşi şi handicapaţi, autohtoni şi imigranţi. În funcţie de împrejurări, societatea trebuie, în ce o priveşte, să-i ajute pe cetăţeni să-şi găsească o muncă şi un serviciu.” (CBC 2344) 

Totodată Biserica noastră trăieşte în lume şi ca parte a unei ţări şi a comunităţii internaţionale acceptă ca valabile şi se supune legilor în vigoare cu privire la aceste aspecte, fiind conştientă de următoarele: 

În concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului „orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei sale” (cf. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului art. 3), respectiv „fiecare om are dreptul să i se recunoască pretutindeni personalitatea juridică.” (cf. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului art. 6) 

Prin legile sale, ţara în care trăim dispune: „Orice persoană are dreptul la viaţă, la sănătate, la integritate fizică şi psihică, la onoare şi reputaţie, dreptul la respectarea vieţii private, precum şi dreptul la propria imagine.” (cf. Codul de Drept Civil art. 58 §1). „Viaţa, sănătatea şi integritatea fizică şi psihică a oricărei persoane sunt garantate şi ocrotite în mod egal de lege.” (cf. Codul de Drept Civil art. 58 § 1). Şi noi pretindem recunoaşterea şi respectarea acestor drepturi faţă de credincioşii noştri, respectiv respectăm aceleaşi drepturi în toate situaţiile. 

În mod firesc şi noi aşteptăm de la toţi oaspeţii admişi, de la orice semen al nostru stabilit pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă în comunităţile noastre, să se adapteze cutumelor ţării, poporului sau societăţii noastre. Cultura ospitalităţii este cu atât mai dezirabilă din punctul nostru de vedere cu cât nu putem uita nici un moment că toţi suntem pelerini pe acest pământ pe care trăim din harul lui Dumnezeu. Nu putem să uităm nici faptul că membrii propriei noastre comunităţi, mii de concetăţeni ai noştri sunt nevoiţi să lucreze în străinătate pentru o viaţă mai bună, unde şi ei la rândul lor au fost primiţi cu ospitalitate; aceasta este atitudinea pe care o aşteptăm şi noi şi o considerăm naturală. 

Invităm în primul rând comunitatea implicată în aceste tensiuni din satul Ditrău, precum şi toate comunităţile care se află într-o situaţie asemănătoare, să ia în considerare toate aceste aspecte, pentru ca în locul înverşunării să primeze omenia, raţiunea, iar înainte de toate să aibă în vedere principiul iubirii şi toleranţei creştine, şi să se străduiască să păstreze pacea. Reprezentanţii oficiali ai Bisericii, preoţii să înţeleagă slujirea comunităţii ca una menită să calmeze emoţiile şi tensiunile şi nu să le intensifice, conducând astfel la dialog, nu la ură şi dezbinare.