Autor 1428 vizualizări


În timp ce ne pregăteam să spunem o nouă poveste tristă despre două bijuterii ale patrimoniului cultural românesc, aflate în administrarea Bisericii Ortodoxe, am primit o ştire potrivit căreia „bisericile de lemn de la Hotar şi Gherghie (ambele aflate pe lista Monumentelor Istorice de categorie A) vor fi restaurate şi introduse în circuit turistic”.

Se cuvine aşadar să începem cu această speranţă şi veste bună. Se auzea de un plan de restaurare în care erau incluse şi cele două monumente, dar nu ne aşteptam ca lucrurile să se finalizeze. De cele mai multe ori în România există o constantă:planurile rămân doar la nivel de proiect, iar monumentele la cel de ruină.

Trecând prin judeţul Bihor veţi vedea alături de conace şi castele, şi multe biserici româneşti de lemn. Cele două pe care am ales să le prezentăm acum au într-adevăr nişte caracteristici aparte, dar nu sunt unicate în zonă. Aşa cum am mai spus, până la 1918 populaţia românească, în special cea de rit ortodox, nu avea dreptul să îşi construiască biserici de zid. Din acest motiv bisericuţe de lemn nu vom întâlni doar în Maramureş, ci în întreaga Transilvanie. Despre situaţia nefericită a unora din ele-din Mureşsau Arad-am scris deja. Trebuie reţinut faptul că locaşuri de lemn găsim şi în alte regiuni ale ţării, motivaţiile folosirii acestui material fiind însă de alt oridin decât în Ardeal..

Judeţul Bihor este destul de bine înzestrat din punct de vedere al patrimoniului cultural ecreziastic cu biserici de lemn. Puţinele la număr pe care am apucat să le vedem sunt adevărate oaze de linişte şi pace duhovnicească. Din păcate starea lor de conservare este deplorabilă. Iniţial ne doream să le prezentăm la comun, dar aprobarea acestui proiect ne-a obligat să ne apropiem de fiecare locaş în parte.

Vom începe cu veştile bune. Bisericile de la Hotar şi Gherghie, unele dintre cele mai vechi din zonă şi care necesitau lucrări urgente de restaurare, au fost incluse într-un proiect transfrontalier de restaurare.

Click pe imagini pentru mai multe fotografii

Istoria la scară mică

Biserica de lemn „Sf. Gheorghe"din Hotar, comuna Ţeţchea, inclusă în Lista Monumentelor Istorice ca edificiu de importanţă naţională, caegoria A, a fost construită în anul 1714, potrivit inscripțiilor de pe portalul intrării. Azi, mica bisericuţă a rămas singură în mijlocul lanurilor de grâne, la aproape un kilometru de vatra satului Hotar. Locaşul de lemn şi cimitirul sunt probabil singurele indicii care mai aduc aminte de locul unde, până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, fuseseră aşezate gospodăriile hotărenilor.

Planimetric, biserica este o excepţie între bisericile de lemn din Bihor, navei dreptunghiulare alăturându-i-se o absidă hexagonală. Acoperişul din şindrilă, evazat, fereşte pereţii de umezeala rezultată din stropii de apă. Pictura interioară a fost realizată în 1881 de pictorul Müler Károly, ea acoperind o altă pictură, mai veche, probabil realizată pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea. În afara acesteia, se remarcă frumuseţea ornamentelor ancadramentelor de la naos şi pronaos.

Problema principlă a acestui locaş, ca a multelor care au învelitoarea din şindrilă este rapiditatea cu care acest material se degradează în timp. Faptul că biserica este cvasi-părăsită a dus la o accelereare a procesului de degradare. În plus micile reparaţii de întreţinere nu s-au mai făcut aşa cum se obişnuia. Refacerea prin acest proiect este o mare şansă oferită acestui monument.

Biserica de lemn „Sf. Apostoli Petru şi Pavel"din Gheghie, comuna Auşeu, este şi această inclusă pe Lista Monumentelor Istorice la categoria edificii de importanţă naţională. Construită iniţial în satul vecin Luncşoara în anul 1714, unde a funcţionat ca lăcaş de cult, aceasta, în anul 1760, a fost cumpărată de credincioşii din Gheghie şi mutată în locul unde se află şi azi. Cumpărarea şi mutarea locaşelor de cult era un obicei destul de de întâlnit în lumea transilvăneană de până la Marea Unire. Proprietatea asupra clădirii se maifesta diferit faţă de modul la care se petrece azi. Biserica aparţinea comunităţii, iar preotul era doar un administrator desemnat al ei. După cum putem vedea această proprietate colectivă se putea manifesta chiar până la vânzarea bisericii.

Locaşul a fost construită din bârne din lemn de stejar, în stil maramureşean, ceea ce este puţin diferit pentru această zonă. Pictura originală, de secol XVIII, abia dacă se mai vede astăzi din cauza degradării survenită. Găurile din acoperiş au accelerat această situaţie precară. Lângă biserică, în anul 1972, s-a construit o clopotniţă, iar clopotul din ea are încrustat cu litere chirilice unele date, nedescifrate până în prezent.

Lumina de la capătul tunelului?

În luna februarie a acestui an se anunţa de către Direcţia de Cultură şi Patrimoniu Naţional Bihor că cele două parohii au primit toate aprobările să participe într-un proiect de finanţare susţinut din bani europeni. Pentru că, din păcate multe lucruri în România se opresc aici, am dat respectiva ştire şi nu ne aşteptam să se întâmple mai mult.

Totuşi când ne apucasem să documentăm un articol mai mare despre cele câteva biserici de lemn văzute în Bihor a venit informaţia că poiectul s-a aprobat şi astfel bisericile de lemn de la Hotar şi Gherghievor fi restaurate şi introduse în circuit turistic.

Cu această ocazie Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Bihor anunţa că este liderul unui proiect transfrontalier (româno-maghiar), denumit, , Promovarea moştenirii comune-Revitalizarea turismului cultural în Euroregiunea Hajdu-Bihar''. Pentru cele două locaşuri urmează să vină suma de 320.000 de euro care este necesară reabilitării. În cadrul proiectului urmează să fie reabilitate patru monumente protejate, două din fiecare ţară, şi introduse în circuit turistic. Parteneri ai proiectului sunt:Fundaţia Culturală Gyermekeinkert Kismarja-partenerul transfrontalier nr. 1, Parohia Gheghie-partener 2 şi Parohia Hotar-Partener 3. Valoarea totală a proiectului este de 806.597 euro.

, , Două monumente sunt din Bihor. Este vorba de bisericile de lemn de la Hotar şi Gherghie. De asemenea, vor fi reabilitate depozitul de cereale din Kismarja (Ungaria) şi unele anexe ale acestui depozit. Depozitul urmează să fie transformat într-un muzeu dedicat principelui Bocskay, iar anexele în ateliere meşteşugăreşti'', a declarat Lucian Silaghi, directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Bihor la jumătatea lunii august, când s-a făcut public aprobarea proiectului.

Vom urmări cu mare atenţie cum se vor desfăşura lucrările de restaurare aici, precum şi toate celelalte etape includerii acestor două biserici de lemn în circuitul istoric:de la iluminat şi zone de protecţie până la promovarea acestora. Pentru început, în data de 21 septembrie, în cadrul celei de-a XX-a ediţii a Zilelor Europene ale Patrimoniului, Direcţia pentru Cultură Bihor va realiza o expoziţie intitulată, , Biserici care plâng, biserici care vor surâde. Schimbarea la faţă a bisericilor de lemn din Gheghie şi Hotar''. În cadrul acestei expoziţii vor fi prezentate 50 de imagini care vor reda starea actuală a celor două biserici.

Liderii proiectului sunt destul de entuziaşti şi intenţionează totodată să tipărească un ghid de bune practici în legătură cu restaurarea bisericilor de lemn din Bihor. Chiar dacă un astfel de ghid ar putea fi util pentru mulţi dintre cei care au un cuvânt de spus în ceea ce priveşte patrimoniu, poate ar fi mai nimerit ca autorităţile din Bihor să încerce demararea unui nou proiect de restaurare, nu de alta, dar articolul nostru iniţial cuprindea 12 biserici de lemn (printre care Căpâlna, Copăceni, Sebiş, Hinchiriş, Lazuri de Beiuş etc) aflate într-o stare precare de conservare. Despre acestea şi despre problemele cu care se confruntă vom reveni într-un alt articol.