Bătrânii au fost consideraţi multă vreme o povară pentru societate
Nu peste tot funcţionează prpverbul “Cine nu are bătrâni să-şi cumpere!” La anumite culturi, în trecut, exista obiceiul de a elimina populaţia în vârstă, considerată o povara pentru comunitate şi inaptă pentru vreo contribuţie economică sau socială.
Eschimoşii se debarasau de bunicii senile, ducându-i cât mai departe pe o banchiză, unde nenorocoşii bătrâni sfârşeau servind de hrană pentru animalele sălbatice. În general, bătrânii eschimoşi plecau singuri, din proprie iniţiativă, atunci când se întâmpla să fie un an cu recolte slabe.
Unele popoare ale stepei, precum ungurii şi pecenegii, îi duceau pe cei consideraţi neproductivi, deci inutili pentru trib, la primul popas, unde serveau drept ţinte vii pentru tinerii viitori arcaşi, care aveau astfel ocazia să se perfecţioneze. Cronicarii şi călătorii străini, care au descris sângerosul obicei au notat că bătrânii nu se eschivau deloc de la această ultimă şi sumbră datorie pentru trib, ci chiar erau bucuroşi că, prin moartea lor, hoarda a dobândit nişte arcaşi mai pricepuţi...
Până destul de târziu, aproape de secolul al XIX-lea, în Normandia a persistat un obicei sinistru-ca bătrânii familiei să fie puşi să urce pe o scară cu ultimele trepte tăiate. Se pronunţa fraza rituală:"Vino bunicuţo să urci în pod", iar apoi se aştepta... inevitabilul.
