Autor 3665 vizualizări


Poate mai mult decât oricare exemplu medieval transilvănean, Bătălia de la Câmpul Pâinii, petrecută pe 13 octombrie 1479, a oferit şi oferă modelul unităţii creştinilor împotriva pericolului turcesc, tăria unor caractere, sacrificiul în luptă şi eroismul unor elite, scrie Muzeul Castelul Corvinilor, pe pagina de Facebook a instituției. 

Actorii luptei de pe Câmpul Pâinii au fost nume sonore, unele cu aură de legendă: István Báthory, voievodul Transilvaniei, Paul Kinizsi (Pavel Chinezu), comite de Timişoara şi comandantul părţilor de sud ale regatului maghiar, Laiotă Basarab, fost domn al Ţării Româneşti, refugiat în Transilvania la Braşov, Basarab al IV-lea cel Tânăr (Ţepeluş), domnitorul Ţării Româneşti, despotul sârb Demeter Jakšić, celebrul Isa-bei, sfetnic al sultanului Mohamed II şi alţii.

Pregătiri de luptă

Principele Báthory se afla din 14 august în cetatea Sebeșului unde primea informații cu privire la pregătirile turcilor. O puternică armată (c. 40.000 oşteni) condusă de paşa de Vidin, Ali Mihaloglu şi Iskender bey, trece Dunărea pe la Orşova. Alături de un corp de oaste muntean condus de Basarab Ţepeluş, se îndreaptă spre Transilvania. Expediția otomană a fost îndreptată inițial către Sibiu, dar orașul a fost evitat în ultimul moment. Armatele otomane înaintează pe Valea Oltului, mergând până la confluenţa cu Lotrul, după care, se despart, pentru a cuprinde o arie cât mai largă.

Oastea condusă de Ali bey coboară pe Valea Sebeşului, cealaltă, condusă de Iskender bey, coboară spre Haţeg şi Caransebeş. Acestea atacă şi jefuiesc Sebeşul, Alba Iulia, Haţegul şi Hunedoara, după care fac joncţiunea pe Valea Mureşului. Aflați în zona Orăștiei, turcii au plănuit întoarcerea în ziua următoare în Țara Românească. În aceeași zi, voievodul Transilvaniei, Ștefan Báthory, și-a adunat trupele în cetatea Alba Iulia și a cerut ajutorul comitelui de Timiș, Paul Kinizsi și al despotului sârb, Dmitar Jakšić. Urmărind turcii, care s-au deplasat de la Sebeș spre Orăștie, trupele lui Bathory și-au ridicat tabăra pe marginea deluroasă ce împrejmuiește Câmpul Pâinii, numită de atunci Tăbărâște.

Turcii s-au oprit la Șibot și s-au pregătit de bătălie. Lângă Orăştie, otomanii au întâlnit armata creştină, din care făceau parte trupele voievodului Transilvaniei Ştefan Báthory de Ecsed (1479 – 1493), oastea condusă de primarul Sibiului, Georg Hecht, un mic corp ce avea în frunte pe comitele Timişoarei şi căpitanul general al armatelor maghiare, Pavel Chinezul (Kinizsi Pál ), un grup de munteni, strânşi de fostul domn Laiotă Basarab, alături de sârbii despotului Vuk Branković (1471 – 1497), în total 12.000 – 15.000 de oşteni. Lupta se dă pe Câmpul Pâinii, în apropierea Orăştiei. Oastea creştină era flancată de steagurile secuieşti şi de banderiile nobiliare, în stânga, şi de steagurile săseşti şi româneşti, pe dreapta, în centru aflându-se cavaleria grea.

Evenimentul descris de un martor ocular

Trupele voievodului Ştefan Báthory dau primul atac, cea mai mare parte a muntenilor, plasaţi în fruntea oştilor otomane, fiind ucisă. Ele sunt copleşite de oastea otomană net superioară. Evenimentele de la Câmpul Pâinii au fost descrise de un martor ocular, sas transilvănean. Aproximativ 30.000 de turci au murit în luptă, în timp ce voievodul Transilvaniei și comitele Timișoarei Kinizsi Pál, au pierdut peste 8-10.000 de luptători, maghiari, sași, vlahi ardeleni, sârbi și vlahi munteni. Sașii din Transilvania au deschis atacul, dar au fost învinși; vlahii din Transilvania au urmat soarta lor, multi fiind răniți sau uciși, iar mai târziu, linia maghiară a presat să se retragă în centru.

Báthory a fost grav rănit, „calul lui a fost ucis sub el”. Înconjurat de un „zid de cadavre” şi mai mult mort decât viu, el a fost pe cale să piardă lupta atunci când armata lui Kinizsi a apărut neașteptat (se pare că de fapt el a fost prezent de la început la locul bătăliei). Aproximativ 900 de sârbi sub conducerea lui Demeter Jakšić la care se adăugau „numeroșii curteni ai regelui”, au început atacul împotriva turcilor. Turcii, care au fost luați prin surprindere, au fost măcelăriți de către furiosul Kinizsi și, după un nou atac, el a reusit să-l salveze pe Báthory. Puținii turci care au supraviețuit masacrului au fugit în munți, unde majoritatea au fost uciși de către populația locală.

Ali bey, care vorbea românește, a îmbrăcat niște haine țărănești pe el și a reușit să fugă în Valahia Transalpină. Bătălia are un important ecou, atacurile otomane asupra Transilvaniei se răresc, iar cele care au loc sunt mai puţin primejdioase.

Legenda lui Pavel Chinezu


O legendă spune că după luptă s-ar fi încins între soldații creștini un ospăț mare, la care Pavel Chinezul a jucat bătuta, ținând la fiecare subțioară câte un turc, iar pe al treilea în dinți. În amintirea victoriei împotriva turcilor la dispoziția regelui Matia Corvin a fost ridicată o capelă pe locul unde au fost înhumați eroii transilvăneni. Aceasta a fost demolată în anul 1780 pentru că se afla într-o stare avansată de degradare. Pe locul fostei capele a fost ridicat în 1818 un monument de piatră având inscripția „Locul cladis Stephani Bathori et Pauli Kinisi turcis datae”. Monumentul a fost distrus în timpul Revoluției de la 1848 din Transilvania. Actualul monument este ridicat în 1929 prin grija istoricului Nicolae Iorga.

Bibliografie:

Cristian Popa, „Lupta de pe câmpul painii (13 octombrie 1479) de la universalitatea lied-ului medieval la recuperarea eroilor naţionali
Stefan Ciocan, „Istoria cum nu e scrisă în manuale. Bătălia de la Câmpul Pâinii, o filă glorioasă din istoria Transilvaniei