Băieți, la război! Postere de recrutare din Primul Război Mondial

Autor 3700 vizualizări


La începutul anului 1914, armata Marii Britanii număra 710.000 de oameni, dintre care 80.000 erau trupe regulate, pregătite în orice moment să plece pe front. Însă izbucnirea Primului Război Mondial și apariția noului tip de luptă-războiul în tranșee, de uzură-a făcut ca statul să aibă nevoie de un număr mult mai mare de soldați. Până la mobilizarea obligatorie introdusă în 1916, guvernul britanic s-a bazat pe recrutările voluntare, așa că a investit foarte mult în propaganda de război pentru mobilizarea tinerilor. Posterele de recrutare au jucat un rol important în această propagandă;unele făceau apel la sentimentul național, altele la valorile naționale ce trebuiau apărate;altele aveau ca țintă publicul feminin, guvernul îndemnând femeile să-și încurajeze bărbații și fiii să plece la război. 

Regele Mihai I s-a născut la Castelul Foișor din Sinaia în ziua de 25 octombrie 1921, ca Principe al României. S-a stins din viaţă la 5 decembrie 2017, la reşedinţa sa din Elveţia – în chiar anul în care se împlinesc nouă decenii de la urcarea sa pe tron. Avea 5 ani şi 9 luni în iulie 1927, atunci când i-a succedat bunicului său, Regele Ferdinand Întregitorul.

Şi câte nu s-au întâmplat de-atunci – o viaţă cu înălţimi, dar şi cu multe, multe prăbuşiri, căci ultimul rege al României a fost contemporan cu destinul zbuciumat al Europei în ultima sută de ani.

Acesta este, deci, un dosar „Historia” cu vocaţie recuperatoare: adună, unul după altul, toate capitolele existenţei celui de-al patrulea rege al României, şi mai cu seamă cele despre care se ştie mai puţin: anii 1944-1947, care conduc spre abdicarea forţată, coordonatele procesului de urmărire între 1948 şi 1990 – căci Securitatea nu l-a scăpat niciun moment din vedere pe regele exilat, ştergerea din istorie, în România comunistă, şi mai apoi demonizarea. Şi întoarcerea, în 1992, precedată şi urmată de un şir de reveniri ratate. Şi apoi discursul ca o moştenire, din octombrie 2011: „Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere”.