Amintiri din ghetoul Varșoviei

Dintre toate ghetourile evreiești construite de naziști în zonele ocupate, cel din Varșovia a fost cel mai mare. Înființat în toamna anului 1940, ghetoul din Varșovia a devenit domiciliu obligatoriu pentru aproximativ 400.000 de evrei din capitala poloneză și împrejurimile sale. Ghetoul a fost separat de restul orașului de un zid de aproximativ 3m înălțime, a cărui securitate era întărită de sârmă ghimpată și pază non-stop. Cei 400.000 de evrei au fost înghesuiți într-o zonă de aprox. 3.4km2, în spațiile de locuit trăind până la 7.2 persoane/cameră.

Mai bine de jumătate dintre evreii din ghetoul varșovian au fost deportați la Treblinka în iulie-septembrie 1942. Apoi, în 1943, când germanii se pregăteau de ultima fază a deportărilor, populația evreiască rămasă în ghetou se revoltă. Revolta din ghetoul Varșoviei, unul dintre cele mai puternice acte de rezistență evreiască din timpul Holocaustului, s-a soldat cu previzibilul succes al nemților, cărora evreii slab înarmați nu le-au putut face față. În urma revoltei, alți 50.000 de evrei au fost uciși sau deportați către Treblinka sau alte lagăre. Alți zeci de mii de oameni au murit în ghetoul din Varșovia de-a lungul anilor din cauza condițiilor de trai, a foametei sau a bolilor.

”17 noiembrie 1940

Au venit peste noi lucrurile de care ne temeam cel mai mult. Presimţisem că ne aşteaptă o viaţă de ghetou, de suferinţă şi de sărăcie, o viaţă de ruşine şi de umilinţă, însă nimeni nu credea că acest moment fatal va sosi atât de curând. Si, deodată, înfricoşătoarea surpiză! În seara Şabatului în care se citea fragmentul Va-ira, pe 14 Marheşvan 5701, ne-am dus la culcare într-un cartier evreiesc şi dimineaţa următoare ne-am trezit într-un ghetou evreiesc închis, un ghetou în cel mai strict sens al cuvântului. În orele de dimineaţă ale Şabatului, o gardă de trei oameni a fost amplasată la toate locurile deschise, acolo unde, din cauza conexiunilor troleibuzelor, nu fuseseră ridicate garduri. Evreilor care purtau «insigna ruşinii» nu li s-a mai permis să pătrundă în cartierul arienilor. Astfel, ni s-au acordat «drepturi civile depline», într-atât încât aveam de acum o poliţie evreiască în statul polonez, aşa cum speraseră din tot sufletul autonomiştii evrei din toate generaţiile. Ni se deschidea o nouă viaţă, şi este cu neputinţă de imaginat panica ce se stârnise în cartierul evreiesc. Peste noapte ne treziserăm încercuiţi din toate părţile. Eram segregaţi şi despărţiţi de lume şi de tot ce însemna aceasta, alungaţi din societatea rasei umane.

În realitate, aveam nu un ghetou, ci două, şi nu exista aproape nici o linie de legătură între ele. Pentru acurateţe, trebuie să subliniez că exista o singură conexiune, dar o consider inexistentă întrucât era prea greu de folosit. Şi aceasta era o parte a planului ocupanţilor nazişti.” (Sursa)