Autor 8003 vizualizări


Istoricul şi ambasadorul României la UNESCO Adrian Cioroianu scrie pe pagina personală:

"În anul 1916, când România a decis să intre în război alături de Antantă, unii din opoziția germanofilă l-au întrebat pe Ionel Brătianu: "și ce veți face dacă veți pierde războiul și vor câștiga germanii?".  Iar Ionel Brătianu a răspuns: "și chiar de-ar fi să pierdem războiul, istoria vă reține că patru dintre marile puteri ale lumii au recunoscut caracterul românesc al Transilvaniei!" (el se referea la Franța, Imperiul Britanic, Rusia și Italia). Istoria i-a dat dreptate: pe baza acelei recunoașteri a celor patru, după război, chiar dacă pierdusem unele bătălii, Congresul de Pace de la Paris ne-a fost favorabil. 

În momentul de față, unii poate se bucură că Roșia Montană nu a intrat în Patrimoniul UNESCO, alții poate suferă... Dar permiteți-mi să vă readuc aminte că, în aceste ultime săptămâni, cel mai important grup de experți într-ale Patrimoniul de la nivel mondial (ICOMOS, prin Comitetul Patrimoniului Mondial WHC) au spus/recunoscut că Roșia Montană este "THE MOST SIGNIFICANT, EXTENSIVE AND TECHNICALLY DIVERSE UNDERGROUND ROMAN GOLD MINING COMPLEX CURRENTLY KNOWN IN THE WORLD". 

E destul de limpede? Repet: "în the world" - adică cel mai important la nivel mondial! 

Iar, mai apoi, la un paragraf distanță, aceiasi experți adăugau: "Roșia Montană (...) contains THE WORLD'S PRE-EMINENT EXAMPLE of underground Roman gold mining". 

E destul de clară și aceasta? 

Așadar, în momentul de față această caracterizare este dată! Recomandarea de includere a Roșia Montană pe lista Patrimoniului Mondial va fi valabilă pentru următorii 3 ani. În acest timp, se va vedea dacă statul român va reuși să grăbească acel proces în curs. 

Retineti ce vă spun: de fapt, de ani de zile, măcar după 2011, "dosarul" Roșia Montană nu mai e unul politic, ci e unul avocățesc. Noi ne putem certa din motive politice, din păcate există motive, dar pentru Roșia Montană acum avem nevoie de avocați buni, nu de PR-iști. 

Și să vă mai spun ceva: verdictul de unicitate mondială fiind deja dat, indiferent cât s-ar prelungi acest proces în curs, e foarte foarte foarte foarte puțin probabil ca cineva să mai poată încerca, vreodată, exploatări miniere în zona acoperită de expertiza WHC fără a fi imediat acuzat de crimă împotriva unui bun cultural al umanității. 

Așadar, statul, asociațiile, ONG-urile și tot cei interesați sau în drept se pot gândi încă de pe acum la viitoarele strategii de dezvoltare locală ale acestui peisaj cultural, alternative mineritului. În ciuda a ceea ce mai cred unii, admiterea pe lista UNESCO nu ar fi adus per se bani sau protecție de la UNESCO - ci tot România trebuia să asigure și banii, și protecția. 

Deci, cum ar spune Ionel Brătianu, indiferent de cum se va termina această campanie, Istoria va reține că cel mai calificat grup de experți la nivel mondial a recunoscut caracterul de Outstanding Universal Value al minelor romane de la Roșia Montană. E foarte foarte foarte foarte puțin probabil ca cineva să mai poată vreodată intra acolo cu buldozerele."

""