Actul disperării din 1974 - o lecție din care nu învățăm nimic

Autor 32390 vizualizări


S-a spus că românul a fost frate bun cu codrul, dar vorba veche a fost valabilă până s-au generalizat topoarele ascuţite din fier şi gaterele au intrat în acţiune. Sosirea corăbiilor occidentale în porturile dunărene a accelerat defrişările și erau interesanți cei mai frumoși și mai sǎnǎtoși arbori. Nici calea terestrǎ de export nu era uitatǎ. Trenurile duceau importante cantităţi spre Ungaria, stat ce nu dispunea de suficiente resurse energetice după stabilirea graniţelor în 1920. Numai ȋn 1931 au trecut frontiera spre vest 886.140 t, prețuite la 1.116.813.000 lei1 . Descoperirea mecanismelor motorizate de tǎiere a adus un adevărat prăpăd în vegetaţia lemnoasă de pe meleagurile carpatine. Mecanizarea muncilor în domeniul forestier a avut ca rezultat dispariția rapidă a pădurilor din locuri ce păreau greu de atins.  

 Regimul comunist, mereu în căutare de valută pentru industrializarea forţată, a considerat că arborii n-au valoare în viaţă şi a trecut la transformarea lor în aurul verde al ţării. Dacă regimul burghezo – moşieresc exploata nemilos, noua conducere de la Bucureşti a reuşit să crească producţia numai de cherestea la peste 5 milioane mc pe an2 . Coniferele erau cele mai dorite pe piața mondialǎ și falnicii brazi și molizi erau retezați fǎrǎ milǎ și ȋndurare. Anuarele statistice amintesc de exportarea ȋn 1960 a 867.800 mc și volumul crește ȋn 1963 la 1.320.300 mc3 . Se putea și mai mult și se atinge cota de 1.620.000 mc ȋn 1966 4.

Totuşi, în 1974 a căzut ca o ghilotină legea care prevedea să se exploateze strict numai cât putea natura să genereze într-un an şi s-a intensificat politica de împăduriri5 . Istoricul C. C. Giurescu a scris că a fost pentru prima dată în ultima sută de ani când se lua o astfel de măsură de către conducerea statului. Era, cum spunea savantul ce trecuse prin temniţa de la Sighet, o hotărâre epocală6. Autorul recunoaşte discret că a fost o politică sistematică de depăşire a cotelor anuale de creştere a masei lemnoase pentru a se obţine valuta dorită pentru ridicarea noilor capacităţi de producţie şi pentru efectuarea de plăţi externe.


 Oare cum se explică această serie de măsuri teoretice? Simplu. Ploile puternice sosite începând cu 1970 n-au mai fost reţinute de către buretele natural reprezentat de păduri şi apele s-au scurs rapid pe versanţi, torenţii măturând poduri, drumuri, fabrici şi localităţi. Numai în 1970 au fost afectate 85.000 de case şi au murit 52 de persoane. Militarii au fost trimişi să lupte cu puhoaiele, dar statul nu le-a oferit echipament special de protecţie şi mulţi s-au îmbolnăvit de picioare şi au suferit până la sfârşitul vieţii. Aşa a fost cazul militarului Tudora Laurenţiu din comuna Bradu, medicii fiind obligaţi să-i taie treptat membrele inferioare afectate de boalǎ. Efectele despăduririlor s-au văzut şi în anii următori. Eroziunea a dus la apariţia şănţuleţelor, rigolelor, ogaşelor şi a ravenelor 7. Solul fertil era spălat şi cărat spre Dunăre, grăbind şi colmatarea lacurilor de acumulare necesare hidrocentralelor. Sosirea unor cicloni8  dinspre Marea Mediterană sau combinaţia ploi – topirea zăpezilor arătau cât de slabe pot fi operele de artă inginerească în faţa stihiilor vremii.


 Documentul din 1974 a fost interesant pentru a demonstra interesul regimului pentru ocrotirea naturii, dar datele anuarelor statistice ulterioare aratǎ cǎ drujbele au fost foarte active și ȋn urmǎtorii ani. Astfel, numai cherestea a fost produsǎ ȋn 1981 ȋntr-un volum de 4.442.000 mc, aproape dublu fațǎ de 1938. Hȃrtia a crescut de la 518 la 652.000 t, doar folosirea stufului atenuȃnd ȋn oarecare mǎsurǎ masacrul ecologic din codrii seculari.

 Din păcate, oamenii nu au gândire ecologică după serii de inundaţii şi se pune întrebarea câte vor mai fi până când vor da dovadă de inteligenţă. De la vlădică la opincă toată lumea vede în pădure un fel de obstacol în calea fericirii personale şi codrul se restrânge spre zonele cât mai îndepărtate de localităţi.

Bibliografie minimală

Anuarul statistic al Republicii Socialiste Romȃnia 1982.
Arhivele Naţionale ale României, Stenogramele şedinţelor Biroului Politic şi ale Secretariatului Comitetului Central al P.M.R. vol. III, Bucureşti, 2004.
Arhivele Naţionale ale României, Stenogramele şedinţelor Biroului Politic şi ale Secretariatului Comitetului Central al P.M.R. vol. IV, partea a II-a, 1952, Bucureşti, 2007.
Banu, Florian, De la SSI la SIE O istorie a spionajului românesc în timpul regimului comunist (1948 – 1989), Corint Books, Bucureşti, 2016.
Constantiniu, Florin, O istorie sinceră a poporului român, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1997.
Istoria României, vol. X, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2013.
Preda, Gavriil, Petre Opriş, România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia 1954 – 1969, vol. II, Academia Română, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2009, p. 216 – 220.
Opriş, Petre, Bugetul partidului şi privilegiile membrilor nomenclaturii C.C. al P.C.R. (1961 – 1965), în Arhivele Totalitarismului, an XIV, nr. 1-2/2006, p. 221 – 225.
Pascu, Vasile, Regimul totalitar comunist în România (1945 – 1989), Editura Clio Nova, Bucureşti, 2007.

NOTE

1  Anuarul statistic al Romȃniei 1935– 1936, p. 328.
2  Anuarul statistic al Republicii Socialiste România 1974, p. 109.
3  Anuarul statistic al Republicii Socialiste România 1968, p. 522.
4  Ibidem, p. 523.
5  Constantin C. Giurescu, Istoria pădurii româneşti Din cele mai vechi timpuri până astăzi, Editura Ceres, Bucureşti, 1975, p. 157.
6  Constantin C. Giurescu, op. cit., p. 147.
7  Nestor Lupei, Dinamica terestră, Editura Albatros, Bucureşti, 1979, p. 253.
8  https://en.wikipedia.org/wiki/Cyclone



""