La atacul din 30 august asupra fortificațiilor de la reduta Grivița 2, batalionul lui Valter Mărăcineanu a făcut parte din coloana de atac a Brigăzii 1 din Divizia 3 Infanterie, sub comanda colonelului Grigore Ipătescu. Jurnalul de operații al Regimentului 8 Infanterie de linie descrie în detaliu misiunea și căderea eroică la datorie a lui Valter Mărăcineanu.
În Dicționarul Contemporanilor, din 1897, Dimitrie R. Rosetti spunea, referindu-se la Mărăcineanu: „În timpul rezbelului Independenței face parte din reg. 8 de linie, comandant al batalionului I-iu și în capul soldaților săi, strigând: «După mine, copii!», se repede la asaltul redutei Grivița. El cade în șanțuri, pătruns de gloanțe (30 august 1877). Turcii din redută, în urma primei retrageri a ostașilor români, luară corpul căpitanului Mărăcineanu și al maiorului Șonțu și le înfipseră ca trofee pe parapetul redutei”.
Theodor C. Văcărescu, fostul său coleg de școală, consemna: „Strălucita purtare și voiniceasca moarte a maiorului [Gheorghe] Șonțu și a căpitanului [Valter] Mărăcineanu au fost o pildă pe care toți tovarășii lor voiau să o urmeze pe-ntrecute și aceste două nume de eroi, împreună cu numele celor cari, ca dânșii, se jertfiseră astăzi, vor rămâne neșterse în cartea de glorie a oastei românești”.
Momentul atacului redutei cu Valter Mărăcineanu în fruntea oștenilor săi, devenit emblematic pentru Războiul de Independență din 1877-1878, a rămas imortalizat în paginile ziarului „Resboiul”, grație talentului lui Carol Pop de Szathmari, „desenator al Curții”, fotoreporter de război, colaborator al unor publicații de prestigiu din epocă.
