Autor 1732 vizualizări


Ediţia din această lună a revistei „Historia” oferă cititorilor un dosar de excepţie semnat Ion Cristoiu. Un proces pentru crimă este transformat într-un proces politic, iar achitarea celui care a comis omorul va avea efecte dramatice în evoluţia frământată a României interbelice;şi lucrurile nu se opresc aici. Este vorba despre procesul de la Turnu Severin, din mai 1925, proces în care Corneliu Zelea Codreanu e judecat pentru asasinarea prefectului de Poliţie Iaşi, Constantin Manciu.

Faptele se petrecuseră pe 25 octombrie 1924, în plină zi, la ora 12.30, când Corneliu Zelea Codreanu îl împuşcă mortal pe Manciu şi îi răneşte grav pe doi dintre subordonaţii acestuia. Corneliu Zelea Codreanu este arestat împreună cu câţiva dintre tinerii din grupul său. Desfăşurarea juridică din următoarele luni va ţine cu sufletul la gură întreaga Românie.

Procesul devine o afacere politică, ale cărei consecinţe nu au cum să fie anticipate de actorii direct implicaţi şi nici de personajele înalte aflate în culisele spectacolului. În mod incredibil pentru un observator de astăzi, acuzatul este achitat de juraţi pentru toate capetele de acuzare şi pus imediat în libertate. Întoarcerea sa cu trenul de la Turnu Severin la Iaşi generează manifestări de solidaritate pe traseu, iar Corneliu Zelea Codreanu este primit în triumf, ca un erou după câştigarea unei bătălii cruciale.

Se naşte mitul Zelea Codreanu şi, de aici încolo, se deschide calea pentru apariţia şi ascensiunea Mişcării Legionare. Deşi este un moment de inflexiune, procesul de la Turnu Severin este mai puţin cunoscut. Mizele politice ale procesului, tezele care s-au confruntat, atmosfera, relatările presei, starea de emoţie a opiniei publice, susţinerea publicului, le descoperiţi în paginile dosarului nostru, multe dintre acestea prezentând documente în premieră.

Sub ochii noştri se derulează o dramă care mai târziu se va transforma în tragedie pentru personajele implicate, dar şi pentru o întreagă lume care nici nu bănuia cât de repede îi va veni sfârşitul. Lecţia este aspră. Un proces de drept comun capătă dimensiuni naţionale şi naţionaliste. În loc să se judece o crimă se judecă un complot, iar asasinul devine un erou al apărării românilor „ameninţaţi” de minorităţile devenite parte din România Mare.

Exploatarea politică a procesului pusă la cale de autorităţi, transformarea justiţiei în scenă de maşinaţiuni cu bătaie lungă s-au întors în mod catastrofal împotriva celor care au construit tot scenariul. Democraţia şi statul de drept nu pot fi apărate prin încălcarea principiilor democraţiei şi statului de drept.

Un proces nealterat de politic şi de politică ar fi dus la condamnarea asasinului. Aşa, acuzarea a pierdut lamentabil, iar acuzatul a obţinut, pe lângă verdictul de achitare, şi certificatul de erou al neamului. Mai departe, istoria e cunoscută. Mai mult sau mai puţin.