A scăpat din camera de gazare de la Auschwitz

Miros de carne arsă, foamete şi schelete de om împrăştiate peste tot. Asta le-a rămas în memorie celor care au scăpat din cel mai mare şi cumplit lagăr din istoria omenirii. Braşoveanca Goetherer Piroska a simţit moartea respirându-i în ceafă, însă a reuşit să supravieţuiască lagărului nazist de concentrare şi exterminare. Amintirile sunt încă vii, astăzi, la comemorarea a 68 de ani de la Holocaust.

Câteva secunde au despărţit-o pe braşoveanca Goetherer Piroska, acum în vârstă de 90 de ani, de sfârşitul pe care l-au cunoscut milioane de oameni în lagărul din Polonia. Multe lucruri a început deja să le uite.Nu poate uita însă niciodată ororile prin care a trecut în urmă cu aproape 70 de ani.Avea pe atunci o familie numeroasă:părinţii, două surori şi trei fraţi. Auschwitzul a însemnat sfârşitul tuturor.

O familie nimicită

Născută chiar de Ziua femeii, pe 8 martie, a împlinit în acest an 90 de primăveri. Multe lucruri a început să le uite.Nu poate uita însă niciodată ororile prin care a trecut în urmă cu aproape 70 de ani.Femeia avea familie numeroasă:părinţii, două surori şi trei fraţi. Auschwitzul a însemnat moartea celor mai dragi persoane din viaţa ei.

„Ne-au ridicat pe mine, împreună cu Edith şi Lili, cu Otto, fratele meu şi cu părinţii mei. Până în ultimul moment am crezut că nu este adevărat ce se întâmpla. Era doar un coşmar. Pe Otto şi pe părinţii mei i-au trimis direct la camera de gazare. Ziceau că părinţii nu mai au putere să muncească aşa mult ca noi, ăştia tineri. Pe fratele meu, nu ştiu sub ce motiv, l-au omorât aşa, din prima. O auzeam pe mama urlând şi am văzut-o căzând din picioare, în rândul care ducea spre gazare. Este ultima amintire cu ea", spune femeia, cu lacrimi în ochi, retrăind parcă acele clipe de coşmar.

Număr de lagăr: 20.513

Ca fiecare evreu ajuns în lagăr, şi Piroska a primit un număr de înregistrare: 20.513. Este numărul ce i-a fost tatuat pe braţul stâng şi care stă şi acum mărturie ororilor prin care a trecut.„Oricât ar vrea cineva să uite acele nenorociri, aceste tatuaje ne aduc aminte în fiecare clipă prin ce am trecut. Încă de a doua zi de când am ajuns acolo, am fost pusă la cărat de bolovani. Azi îi căram la deal, mâine îi aduceam la vale, şi tot aşa. Muncă fără rost", mai adaugă femeia.După câteva luni în care singura mâncare era o „supă din iarbă şi o bucăţică foarte mică de pâine", femeia a ajuns la puţin peste 30 de kilograme.Stătea într-o baracă împreună cu sora ei, Edith, şi cu alte aproximativ 25 de fete care erau înlocuite foarte des. Când deveneau prea slăbite erau duse la camera de gazare şi aduse altele în loc.

Într-o cumplită dimineaţă de noiembrie, sora ei a fost luată şi dusă într-un alt lagăr, în care a murit câteva luni mai târziu. „Un comandant de acolo a dus-o pe ea şi alte câteva fete într-o cameră în care era un dulap plin cu pâini. Le-a spus că pot mânca cât vor. Pâinea era otrăvită şi au murit toate. Lucrul ăsta nu îl pot ierta vreodată. Trebuia să scape şi ea cu viaţă", spune cu amărăciune braşoveanca, uitându-se la una dintre puţinele fotografii pe care le are cu sora ei care abia împlinise 18 ani când a murit.

Când a devenit prea slăbită, i-a venit şi ei rândul să înfrunte moartea. Şi a ieşit învingătoare dintr-o luptă considerată pierdută încă de la început.„M-au băgat de seara în camera de gazare, împreună cu multe alte femei. Trebuia să fim 500 în cameră ca să dea drumul la gaz şi noi nu eram chiar atâtea. Aşa că se mai aştepta un transport", mai povesteşte cutremurată Goetherer Piroska.Telegrama salvatoareUn ordin de oprire a execuţiilor a venit în ultimul moment şi a scăpat-o pe femeie din ghearele morţii. „Abia se întunecase şi ne-au băgat acolo la gaz. La ora 5 dimineaţa s-a deschis uşa:«Fiţi fericiţi că aţi scăpat, aţi scăpat», ne-a spus cel care a deschis. Venise o telegramă în care era scris «Sistaţi gazările imediat!». Nici acum nu îmi vine să cred".A fost dusă apoi într-un bloc, unde a stat la pat o lună întreagă. În acest timp şi-a revenit şi a început să mai prindă puteri. „Ne dădeau cartofi pe săturate, pentru că asta aveau", spune femeia. A fost dusă apoi la Cernăuţi, în luna ianuarie, de unde nu a putut pleca spre casă decât în luna august, când i-au fost terminate actele. A rămas pentru totdeauna cu gândul la cei dragi, care nu au avut norocul ei.UCIŞI DE NAZIŞTIPeste şase milioane de oameni, majoritatea evrei, au fost ucişi sau au murit de foame şi de boală în taberele naziste, dintre care 1, 1 milioane doar la Auschwitz, între 1940 şi 1945. Scopul naziştilor era ca prin aceste lagăre să distrugă minorităţile, precum evreii ori rromii.