Autor 6849 vizualizări


Ion Antonescu, mareşal al României... Erou... Adică un fel de Hercule modern care îndeplineşte a treisprezecea muncă? Sau un El Cid care eliberează ţara de necredincioşi? Sigur, cel ce cunoaşte ştie că generalul venit la conducerea statului într-un context care îi determinase pe oameni politici versaţi, dintre care unii dărâmaseră un imperiu şi ridicaseră o ţară, să se retragă aşteptând vremuri mai liniştite, se înhămase nu la a treisprezecea muncă, ci la un nesfârşit şir de munci şi, în paralel, se angajase şi împotriva „necredincioşilor“.  

Dar „erou“? I se potriveşte tot atât de bine ca şi eticheta fixată printr-o lege care prevede pedepse de gândeşti altminteri decât scriu rândurile din acel act normativ.

Nu a fost nici una, nici alta. A fost un om cu limitele sale, cu înţelegerile şi neînţelegerile sale, pus să acţioneze într-un context pe care nu-l crease şi care îi îngusta şi mai mult posibilităţile de acţiune.

Sigur, astăzi este uşor pentru unii să spună în patru zări că mareşalul Ion Antonescu a greşit atunci când... şi a mai greşit atunci când... şi a mai greşit atunci când... Dar toţi aceştia ştiu ce s-a petrecut după. Ce s-ar fi întâmplat dacă Iuliu Maniu, unul dintre oamenii politici remarcabili ai secolului trecut, ar fi ştiut că va fi trădat chiar de către cei de la care el şi alte milioane aşteptau izbăvirea...? 

Este evident că suntem încă departe de situaţia în care am putea face o evaluare corectă a perioadei şi a rolului jucat de diferiţii actori ai ultimului secol. Să mai aşteptăm curgerea timpului, că poate va aduce şi domolirea patimilor.

Mai citeste:

A fost Ion Antonescu un erou? I

A fost Ion Antonescu un erou? II

A fost Ion Antonescu un erou? III

A fost Ion Antonescu un erou? IV

A fost Ion Antonescu un erou? V

A fost Ion Antonescu un erou? VI

A fost Ion Antonescu un erou? VIII