Autor 3280 vizualizări


Frumoasa zi de vară ar fi rămas acoperită de colbul istoriei dacă nu s-ar fi semnat în timpul nopţii un document ce a zguduit lumea din temelii. Pactul Molotov-Ribbentrop a părut contemporanilor ca ceva incredibil. Era firesc la o primă vedere. Serviciile secrete germane îi arestau pe militanţii comunişti, iar Stalin lichida orice presupus adversar sub acuzaţia de colaborare cu agenturile de spionaj naziste. S-a spus că a fost un pact de neagresiune, dar cele două puteri nu aveau graniţă comună şi resursele germane nu permiteau un război de amploare.  

                                                                                   

Şi totuşi de ce s-a semnat pactul cu un monstru cum era catalogat Adolf Hitler de către I. V. Stalin? Mulţi au încercat să arunce pe seama slăbiciunii militare sovietice, dar războiul a demonstrat că potenţialul economico-militar era enorm. Explicaţia s-a găsit într-o scrisoare a lui Vladimir Ilici Lenin din 20 august 1918 către muncitorii americani şi, se ştie, Stalin l-a copiat pe întemeietorul statului sovietic cuvânt cu cuvânt.

Tratatul de la Brest-Litovsk n-a fost semnat de Lenin de frică sau de imposibilitatea forţelor ruse de a rezista militar, ci din dorinţa de a trimite trupele germane împotriva forţelor Antantei1. Se realizau condiţii minunate pentru ca forţele principalelor state capitaliste să se macine cu duritate, mizeria şi ura împotriva greutăţilor războiului să crească şi ideile comuniste să găsească condiţii prielnice de răspândire. Pentru atingerea acestui scop vital pentru cauza comunismului, Lenin a afirmat că alianţa cu o Germanie pe post de spărgător de gheaţă nu este exclusă şi planul a fost executat cu o precizie remarcabilă. Germania a primit prin tratatul de la Rapallo dreptul de a testa armamentul în spaţiile nemărginite ale statului comunist şi Stalin n-a neglijat niciodată avantajele oferite de tehnica germană.

Semnarea pactului Molotov-Ribbentrop a fost transpunerea în practică a ideilor lui Lenin. Stalin n-a fost zgârcit cu livrările de grâu, lemn, petrol şi alte materiale strategice, iar Adolf Hitler a jucat la perfecţie rolul de incendiator al Europei. La adăpostul umbrelei germane, dictatorul comunist a putut să-şi trimită trupele adânc în Polonia, România şi să ocupe statele baltice.

Finlanda i-a încurcat momentan socotelile, dar pierderile erau minime în concepţia stalinistă unde contau doar rezultatele finale. Totul a mers minunat până când Adolf Hitler, conştient sau nu de amploarea marelui pericol de la Răsărit, a ordonat atacarea Uniunii Sovietice la 22 iunie 1941. Deci ideea pactului a fost lăsată moştenire de Lenin şi Stalin a aplicat-o perfect în 1939 şi comunismul s-a extins adânc în Europa. Dictatorul german n-a văzut decât un război mic cu Polonia şi a distrus tot ce era valoros în Sistemul Versailles.

 

Note.

1. Dmitri Volkogonov, Lenin O nouă biografie, Editura Orizonturi, Editura Lider, Bucureşti, p. 224.