Autor 2796 vizualizări


Despre Emil Georgescu și ceea ce Securitatea numește „neutralizarea unor angajați” va fi vorba imediat. Căci intrăm în anul 1981, anul cel mai negru prin seria sa de „evenimente”, cel mai periculos din istoria departamentului românesc al Europei Libere.

Mai întâi a fost atentatul din 21 februarie – plănuita „plasare de explosivi”, și anume vreo 14 kilograme, de tipul Semtex. Dispozitivul care a distrus în acea seară de sâmbătă o parte a sediului RFE/RL ar fi trebuit să anihileze departamentul românesc. Am aflat abia mult mai târziu că atacul era o operațiune a Securității, executată la cerere de oamenii celebrului terorist Carlos Șacalul. Subiectul l-am tratat în detaliu, cu probe, într-o carte apărută la Editura Polirom5. Anul 1981 s-a încheiat cu moartea lui Noel Bernard, pe 23 decembrie, când am avut senzația că soarta departamentului românesc mai atârna doar de un fir de ață.

Ţinta: Emil Georgescu

Iar între aceste două momente, fix la mijloc, avea loc tentativa de asasinare a lui Emil Georgescu. Tentativă urmată, în anii 1982-83, de o amplă diversiune menită să abată atenția de la implicarea Securității; diversiune la care Ivan Deneș participă din plin. Dar să nu anticipăm.

În seara zilei de 27 iulie 1981, târziu, pe la 11, cineva sună la ușa apartamentului lui Emil Georgescu din cartierul münchenez Haar. La interfon, un bărbat spune în franceză că îl caută pe avocatul Georgescu. Emil invocă ora nepotrivită și nu deschide.

În dimineața următoare, puțin după ora 8, Emil Georgescu coboară în garajul subteran și dă să se urce în mașină pentru a pleca la birou. Dintr-un colț apare un bărbat pe care Emil nu-l observase, și-l întreabă în franceză dacă este Emil Georgescu. Și imediat începe să-l lovească cu un cuțit. Îi aplică 22 de lovituri și fuge în stradă, unde îl aștepta un complice într-o mașină. Soția lui Emil, alertată de țipetele acestuia, apucă să vadă mașina și reține o parte a numărului de înmatriculare. Poliția se mobilizează de îndată și atacatorii sunt prinși la scurt timp pe o autostradă. Ei sunt doi cetățeni francezi, Freddy Layani și Jean-Claude Cottenceau.

Securitatea îşi ascunde urmele

„Neutralizarea”, adică asasinarea lui Emil Georgescu, nu a reușit. Layani, un interlop de mâna a treia, l-a lovit probabil cu un briceag, motiv pentru care niciuna dintre cele 22 de lovituri nu a fost letală. Maniera în care s-a operat, precum și ușurința cu care cei doi francezi au fost prinși imediat indică o acțiune prost pregătită, organizată în pripă, probabil ca urmare a eșecului atentatului din februarie. Cineva aștepta niște „rezultate” rapid. Sau poate noul șef al spionajului (redenumit Centrul de Informații Externe – CIE – după fuga lui Pacepa), anume generalul Nicolae Pleșiță, voia să-i arate lui Ceaușescu neapărat că își merita promovarea și încrederea acordată.

21 februarie 1981: atentat la Europa Liberă

În anchetă și la proces, Layani și Cottenceau nu au spus nimic despre vreo legătură cu Securitatea. Povestea lor ducea cazul strict în zona interlopă, unde li s-ar fi dat sarcina de a-i aplica o corecție lui Emil Georgescu pentru că și-ar fi înșelat un complice de afaceri ilicite. Exact aceasta era legenda sub care Securitatea încerca să-și ascundă urmele și să-l compromită pe Emil Georgescu, deturnând atenția de la adevăratul motiv – calitatea lui de redactor la Europa Liberă, prin emisiunile căreia iritase peste măsură conducerea de la București prin comentariile sale extrem de gustate de românii care ascultau „Actualitatea Românească”.

Emil Georgescu avea însă și un punct vulnerabil (dincolo de trecutul său de procuror comunist), care permitea atacarea lui fără legătură directă cu Europa Liberă: biroul lui de avocatură (avocat nepledant), cu atribuții limitate, având dreptul să se ocupe doar de persoane originare din România, cu probleme specifice. Asupra „afacerilor” derulate prin acest birou de avocatură s-au concentrat acuzațiile adversarilor lui Emil Georgescu. Găsiți toate detaliile în cartea lui Richard Cummings, Securitatea contra Radio Europa Liberă (Editura Adevărul, 2011).

Ultima piesă a puzzle-ului

La finalul procesului, Layani a primit o pedeapsă de 11 ani închisoare pentru tentativă de omor, iar Cottenceau, 4 ani și 6 luni pentru vătămare corporală gravă. Pronunțând sentința împotriva celor doi francezi, judecătorul spunea că este posibil ca în spatele atacului asupra lui Emil Georgescu să se afle o terță parte, eventual Securitatea română, dar „nu există nicio probă care să identifice acea terţă parte”.


30 de ani mai târziu apărea însă o mărturie chiar din rândurile fostei Securități. Mărturie conform căreia Layani și Cottenceau (numiți „contrabandiști”), contacte mai vechi ale Securității externe, au fost aduși la București și instruiți special pentru lichidarea lui Emil Georgescu, primind și un avans „de vreo 7000 de dolari”.

Francezii au căpătat toate detaliile despre domiciliul și programul lui Emil Georgescu de la UM 0225, iar acțiunea s-a desfășurat sub coordonarea unității speciale UM 0544/R, subordonată direct lui Nicolae Pleșiță. Aceste detalii se regăsesc în cartea Ultimul curier ilegal, apărută în 2013 la Editura Marist din Baia Mare. Autorul se numește Cornel Nemetzi (Nemeți), fost cadru al spionajului românesc timp de 24 de ani – 17 în Securitatea comunistă și 7 în continuare, în succesorul SIE. Nemetzi spune foarte multe lucruri interesante în această carte. Nu o pot recomanda însă decât cunoscătorilor în materie, deoarece este scrisă neglijent și redactată foarte prost, motiv pentru care deslușirea ei presupune multă expertiză, ca să folosesc și eu acest termen.

Foto sus: Ce este cu adevărat în spatele atacului cu cuțitul asupra lui Emil Georgescu?, se întreabă ziarele germane ale timpului, în vreme ce Securitatea face eforturi să-și ascundă urmele
Un portret complet al spionului Securității în redacția Europei Libere puteți citi în numărul de iulie 2020 al revistei Historia.

Acest text este un fragment din articolul „Agentul «GX-36» raportează: «Am prins picior!»” apărut în numărul 222 al revistei Historia, disponibil la orice punct de distribuție a presei (rețeaua Inmedio, chioșcuri de ziare, benzinării) în perioada 15 iulie - 14 august 2020, dar și în format digital pe paydemic.com 

 Cumpără Acum