Autor 5865 vizualizări


Sabia a fost o armă principală în bătăliile din Evul Mediu. Astăzi o persoană care deţine o sabie este ori un colecţionar înstărit ori un pasionat de arme. Iată zece lucruri despre săbii şi despre istoria lor. 

  • Săbiile din Europa au evoluat de la cele Celtice din oţel, la cele cu două tăişuri, apărute în epoca bronzului.
  • Evoluţia tăişului săbiilor a împins şi modernizarea scuturilor de apărare.
  • La începutul Evului Mediu, săbiile aveau lame sub un yard (mai puţin de un metru) proiectate pentru a fi folosite cu o singură mână, cealată mână ţinând scutul.
  • Cele mai vechi săbii din Evul Mediu au fost create pentru a tăia, dar avea, în mod surprinzător lame subţiri, în special vârful, care de cele mai multe ori era rotunjit.
  • Între anii 1300-1500 săbiile evoluează tot mai rapid, principala modificare fiind alungirea mânerului şi a lamei. În jurul anului 1400 apare sabia lungă (denumită şi spadone), cu mâner şi lamă mult mai lungi decât cele anterioare.
  • În Evul Mediu săbiile evoluează devenind din ce în ce mai ascuţite şi mai uşoare, deci mai eficace, iar acest fapt duce la îmbunătăţiri în armură.
  • În secolul al XV-lea apare şi sabia japoneză Katana – folosită de samurai.
  • Au fost descoperite un număr însemnat de documente despre săbiile lungi şi tehnicile de mânuire a acestora, datând din secolele al XIII-lea-al XVI-lea.
  • Până la sfârşitul epocii medievale, săbiile sunt tot mai ascuţite şi mai tăioase, îmbunătăţind atacul, scutul devenind de prisos, iar săbiile cu mâner masvi şi deseori decorat devenind tot mai populare.
  • Renaşterea este caracterizată de o masivă dezvoltare a mânerelor săbiilor şi a formelor acestora, dar Iluminismul determină sfârşitul săbiilor ca armă.
""