Autor 17582 vizualizări


Fascismul a fost o mişcare politică ce a dominat viaţa în Italia în prima parte a secolului al XX-lea. Ascensiunea lui Mussolini la putere a fost comparabilă cu cea a lui Hitler. Iată zece lucruri despre evoluţia şi principiile fascismului.

  • Fascismul a fost o mişcare politică italiană, înfiinţată de Benito Mussolini în 1919, dominând conducerea Italiei între 1922-1945.
  • Socialist şi director al ziarului „Avanti!”, dar aflându-se în relaţii proaste cu partidul, în privinţa intervenţiei în Primul Război Mondial, Mussolini a înfiinţat Fasciile Italiene de Luptă la Milano, în martie 1919, împreună cu un grup de intervenţionişti revoluţionari, foşti combatanti, republicani şi anarhosindicalişti.
  • Manifestul noului grup viza o politică externă „dinamică”, în contrast cu „puterile plutocratice”, alături de idei de reînnoire socială totală.
  • Fascismul revoluţionar de la începuturi se transformă, în contextul discuţiilor despre „victoria mutilată”, într-o formaţiune angajată în restabilirea ordinii sociale tulburate de subversiunea socialistă:s-a afirmat astfel un fascism agrar, finanţat de proprietarii de pământ, bazat pe echipe de acţiune, care puneau la cale expediţii de pedepsire împotriva oranizaţiilor politice sindicale şi a cooperativelor socialiste şi populare.
  • Statul liberal încearcă să canalizeze într-o formulă constituţională mişcarea fascistă, în speranţa că-i va frâna manifestările violente şi-i va stăpâni accesele de rebeliune.
  • În 1921, la congresul de la Roma, mişcarea fascistă număra 2200 de fascii şi peste 300.000 de membrii, transformându-se în Partidul Naţional Fascist.
  • La Congresul de la Neapole, din octombrie 1922, s-a luat hotărârea acţiunii şi decizia privind marşul asupra Romei al organizaţiilor fasciste pentru a cere preluarea puterii.
  • Presiunea exercitată de mişcarea fascistă asupra instituţiilor s-a concretizat prin numirea lui Mussolini în fruntea guvernului, pe 30 octombrie 1922.
  • Începutul preluării puterii este reprezentat de formarea unui guvern de coaliţie cu populari, naţionalişti, democrat-socialişti, dar şi independenţi, ceea ce a lăsat imaginea unui guvern echilibrat.
  • În 1923, PNF s-a unit cu partidele naţionaliste, creîndu-se o forţă poliţienească de partid, prin transformarea organizaţiilor fasciste de acţiune în Miliţia voluntarăpentru Securitate Naţională.