Autor 2005 vizualizări


1547 - Eduard al VI-lea, fiul lui Henric al VIII-lea și al lui Jane Seymour, a fost încoronat rege al Angliei la Westminster Abbey.

1816 - La „Teatro Argentina” din Roma, a avut loc premiera operei „Bărbierul din Sevilla”, de Gioachino Rossini.


1849 - Împăratul Austriei, Franz Joseph, a promulgat o Constituție prin care se recunoaște Transilvaniei o autonomie limitată.

1856 - A fost promulgată „Legiuirea pentru emanciparea tuturor țiganilor din Principatul Țării Românelti”, document considerat a fi actul de dezrobire a rromilor.

1882 - A murit Moș Ion Roată, deputat în Adunarea ad-hoc a Moldovei și un susținător înflăcărat al Unirii Principatelor și al reformei agrare din Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești.(n. 1806).

1886 - S-a născut Béla Kun, liderul regimului bolșevic din Ungaria din 1919 (d. 1938).

1922 - La București, a avut loc logodna Principesei Maria a României cu Principele Alexandru, unicul fiu al regelui Serbiei, Petru I Karagheorghevici. Nunta a avut loc la 8 iunie 1922, la Belgrad.

1927 - A murit scriitorul și ziaristul Constantin Mille, succesorul lui Alexandru Beldiman la conducerea ziarului „Adevĕrul” (n. 1861).

1938 - La postul de radio București, a debutat Maria Tănase, cea care va deveni simbolul cântecului popular românesc.


1938 - A fost decretată o nouă Constituție, promulgată la 27 februarie 1938, prin care se introducea dictatura regală a lui Carol al II-lea. Sfârșitul regimului parlamentar.

La ora 1 din noaptea de 10 spre 11 februarie 1938, primul guvern al dictaturii regale a depus jurământul. Președinte al Consiliului de Miniștri era patriarhul Miron Cristea, iar în componența guvernului intrau foști prim-miniștri și conducători ai partidelor politice. Singurii foști prim-miniștri încă aflați în viață și care n-au intrat în guvern au fost Iuliu Maniu și Octavian Goga, care au refuzat „invitația” regelui Carol al II-lea și Barbu Știrbey, care nu a fost solicitat. 

La 12 februarie, Consiliul de Miniștri a hotărât ca o comisie restrânsă să pregătească un anteproiect de Constituție. De fapt, anteproiectul a fost întocmit de Istrate Micescu, pe baza indicațiilor primite de la rege, fiind dezbătut și aprobat ulterior într-o ședință a cabinetului prezidată de însuși Carol al II-lea.

Noua Constituție a fost decretată la 20 februarie 1938. Textul ei a fost publicat în „Monitorul oficial”, o dată cu proclamația regelui, în care se expuneau motivele care determinaseră elaborarea acestei Constituții. Peste patru zile, pe 24 februarie, a fost supusă „spre bună știință și rânduială” cetățenilor României.

Referendumul, organizat în pripă, nu a lăsat timp românilor să se familiarizeze cu conținutul noii legi fundamentale, astfel că, votul a reprezentat de fapt o expresie a atitudinii față de gestul regelui din 10 februarie, când îl demisese pe Goga și numise noul cabinet. Constituția a primit 4.297.581 de voturi pentru, 5.483 de voturi contra, o primă manifestare a mentalității care cerea poporului nu numai să aprobe, dar să o facă și cu entuziasm.

Constituția lui Carol al II-lea nu mai păstra aproape nimic din vechile instituții democratice introduse prin constituțiile din 1866 și 1923. În prim-plan nu mai erau drepturile cetățenilor, ci obligațiile lor; se interzicea orice propagandă îndreptată împotriva conducerii, era introdusă pedeapsa cu moartea și pe timp de pace; separarea puterilor în stat devenea literă moartă în condițiile în care cele două camere ale Parlamentului erau lipsite de orice putere, iar suveranul avea atât puterea executivă cât și cea legislativă.

Chiar și prevederile electorale erau, în ciuda acordării dreptului de vot femeilor, restrictive, prin aceea că vârsta celor care puteau să voteze era ridicată la 30 de ani.