Autor 1927 vizualizări


37 - Caligula a devenit împărat roman după moartea unchiului său, Tiberius.

1457 - Ladislau, fiul mai mare al lui Iancu de Hunedoara, a fost executat de către nobilimea maghiară.

1521 - Navigatorul portughez Fernando Magellan a ajuns pentru prima dată în Insulele Filipine.

1705 - Antim Ivireanul a fost ales episcop de Râmnic, hirotonisirea având loc în ziua următoare. Una dintre primele măsuri pe care le-a luat în această calitate a fost instalarea unei tipografii la Râmnic.

1792 - Regele Gustav al III-lea al Suediei a fost împușcat. A murit la 29 martie, în același an.

1821 - Ajuns la Bolintin, Tudor Vladimirescu a lansat „Proclamația către bucureșteni”, prin care îi chema pe locuitorii Capitalei la lupta antiotomană.

Pe 28 februarie, Tudor părăseşte tabăra de la Ţânţăreni, începându-şi lentul marş spre Bucureşti, marcat de incidentul de la Beneşti (unde Tudor execută doi căpitani de arnăuţi, Iova şi Ienciu, care-i jefuiseră pe boierii Oteteleşeni), dar şi de cele două proclamaţii, din 16 şi 20 martie, pe care el le adresează locuitorilor Capitalei. În aceeaşi zi în care Tudor pleca din Ţânţăreni, o serie de mari boieri, în frunte cu triumviratul Brâncoveanu-Văcărescu-Ghica, aflând de dezavuarea ţarului, fug din Bucureşti, adăpostindu-se la Braşov. „Era ora adevărului: fără asistenţa Rusiei, totul era pierdut. Cei care îndrumaseră pe Tudor să ridice poporul la arme au fugit la Braşov, lăsându-l pe conducătorul «Adunării norodului» fără ghidajul politic pe care şi-l asumaseră” (Fl. Constantiniu).

Pe 21 martie 1821, Tudor intră în Bucureşti ţinând în mână o pâine mare, semn al păcii şi belşugului. Trage la casele Zoicăi Brâncoveanu care se aflau la poalele dealului Mitropoliei. Mitropolia, ca şi mănăstirile Mihai-Vodă şi Radu-Vodă, se aflau în mâinile arnăuţilor lui Bimbaşa Sava, omul Eteriei, dar şi omul lui Scarlat Callimachi, noul domn numit de Poartă, după moartea lui Şuţu. Relaţiile cu Sava, destul de ostile la început (arnăuţii aflaţi în Mitropolie trag asupra pandurilor lui Tudor), se îmbunătăţesc în următoarele zile. Rezerva însă rămâne de ambele părţi, mai ales că Ipsilanti îşi începuse marşul spre Bucureşti, unde va ajunge pe 25 martie.

Şeful Eteriei îşi stabileşte tabăra la Colentina, în timp ce principala tabără a lui Tudor se afla la Cotroceni. Întâlnirea dintre cei doi are loc pe 30 martie, în casele de la cişmeaua Mavrogheni (cam pe unde se află astăzi Muzeul Ţăranului Român), dincolo de capul Podului Mogoşoaiei (actuala Cale a Victoriei). Ambii conducători se aflau într-o situaţie dificilă, mai cu seamă din cauza atitudinii ţarului. Dar, în timp ce Ipsilanti se vedea confruntat şi cu o foarte probabilă reacţie dură a Porţii, Tudor avusese grijă să menţină relaţiile cu Poarta, prin intermediul paşalelor de la Dunăre (Silistra, Brăila, Giurgiu) şi să-şi reglementeze raporturile cu „ţara legală”, adică cu boierii rămaşi în Bucureşti.

Tratativele dintre Vladimirescu şi boieri, desfăşurate între 16-23 martie, s-au concretizat în două principale documente. În primul rând, mitropolitul ţării, episcopii de Argeş şi Buzău, împreună cu alţi 53 de dregători, îi dau lui Tudor o „carte de adeverire”, în care afirmă că:„pornirea dumnealui slugerului Teodor Vladimirescu nu este rea şi vătămătoare, nici în parte fiecăruia, nici patriei, ci folositoare şi izbăvitoare”. La rândul său, Tudor dă un „jurământ” scris prin care se angajează să recunoască ca reprezentant legal al ţării „vremelnica ocârmuire” (practic, boierii rămaşi în Bucureşti), în care figura centrală era marele vistier Alexandru Filipescu-Vulpe.

În realitate, „vremelnica ocârmuire” reprezenta aparenţa puterii, iar Tudor – frealitatea ei. Sau, cum sugestiv nota cronicarul Dobrescu:„Tudor era poruncitor ţării”. Oricum, în cadrul întâlnirii Tudor-Ipsilanti, cei doi reuşesc să se pună de acord asupra unui singur lucru precis:delimitarea teritorială a autorităţii lor. În fapt, fiecare păstra ceea ce deja avea:Tudor – Oltenia şi judeţele din sudul Munteniei;Ipsilanti – judeţele de sub munte din Muntenia.

Reacţia otomană

Odată încheiat acordul cu Tudor, Ipsilanti părăseşte Bucureştii (3 aprilie) îndreptându-se spre Târgovişte, unde, în absenţa sprijinului rus pe care scontase, vroia să-şi organizeze o zonă de rezistenţă împotriva intervenţiei turceşti. Boierii, în frunte cu mitropolitul Dionisie Lupu, ar fi dorit să-l urmeze pe Ipsilanti, dar Tudor îi împiedică şi le stabileşte un fel de „domiciliu obligatoriu” în palatul Belvedere, de fapt conacul lui Dinicu Golescu. Până astăzi se păstrează urmele unui tunel subteran, având unul dintre capete – vizibil încă – în curtea conacului, iar celălalt undeva în zona Cotrocenilor.

Pe 1 mai se produce aşteptata intervenţie turcească, aceştia înaintând pe câteva coloane în Oltenia, Muntenia şi Moldova. Tudor, ezitant, a preferat să temporizeze adoptarea unei atitudini clare. Colaborarea sa era dorită de ambele părţi, şi de turci, şi de eterişti. Tudor preferă însă o poziţie de neutralitate în conflictul turco-eterist, declarându-le boierilor din „vremelnica ocârmuire”:„Eu trec peste Olt cu toată Adunarea norodului ca să mă întăresc în mânăstirile ce le-am umplut cu zaherele şi cu panduri;şi nădăjduiesc, cu ajutorul lui Dumnezeu, să mă ţin acolo multă vreme, ca în nişte cetăţi, pănă când voi sili pe turci să dea ţării drepturile şi privilegiile ce norodul le-a cerut prin mine de la Înalta Poartă”. Pe 15 mai, Tudor şi oastea sa părăsesc Bucureştii, îndreptându-se spre Oltenia, pe drumul Piteştilor.

1935 - Adolf Hitler a anulat clauzele militare aferente Tratatului de la Versailles din 1919. Concomitent a fost publicată Legea reintroducerii serviciului militar obligatoriu și prima utilizare a termenului Wehrmacht pentru ansamblul forțelor militare germane.

1939 - Trupele germane au preluat puterea în Cehoslovacia.

1957 - A murit sculptorul Constantin Brâncuși (n. 1876).

1965 - A avut loc premiera filmului „Pădurea spânzuraților”, în regia lui Liviu Ciulei, film distins cu premiul pentru regie la Festivalul de la Cannes.

1978 - Fostul premier italian Aldo Moro a fost răpit de un comando al grupului terorist „Brigăzile roșii”. Ulterior, politicianul italian a fost ucis de răpitorii săi.