Autor 2778 vizualizări


Iancu de Hunedoara are locul său special în Pantheonul istoriei românilor şi în cel al ungurilor. Este reprezentativ pentru istoria ambelor popoare. Iancu a fost un nobil român, dar nobil al regatului. În epoca respectivă naţiunea nu era organizată pe criterii etnice, ci pe criterii politice şi de avere.

Nobilimea din Ungaria, în integralitatea sa, forma naţiunea nobiliară. În epoca respectivă nu exista naţiunea maghiară. Aşa că orice aserţiune sau ironie la adresa românului Iancu de Hunedoara, chiar dacă este formulată de ambasadorul Ungariei la Bucureşti (interviul din România Liberă din luna august), este deplasată. Iancu de Hunedoara a aparţinut naţiunii nobiliare din regatul Ungariei, la fel ca toţi nobilii români, însă a fost un nobil român prin originea sa etnică. Atât tatăl, cât şi mama sa au fost români, iar fiul lor, Iancu, nu a fost altceva decât român ca etnie. Nu degeaba primele documente l-au menţionat cu numele Ioan Românul. Niciun istoric serios din Ungaria nu contestă originea românească a lui Iancu. Este însă greu de acceptat pentru istoricii unguri realitatea nobilimii româneşti din Ungaria şi integrarea lui Iancu în ansamblul acestei nobilimi. Indiferent de abordările istoriografice, Iancu de Hunedoara rămâne un erou al ambelor popoare, român şi maghiar, care nu trebuie să îl împartă, ci să îi cinstească memoria. Mormântul lui Iancu din catedrala episcopală catolică din Alba Iulia trebuie să fie un loc de pelerinaj atât pentru unguri, cât şi pentru români, pentru că Iancu este un simbol al istoriei românilor şi al istoriei ungurilor, în egală măsură.

Şi, totuşi, este Iancu de Hunedoara un erou-simbol pentru români şi unguri? La această întrebare, dar şi la multe altele, va răspunde Marius Diaconescu, profesor universitar la Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii din Bucureşti, într-o ediţie specială a dezbaterilor „Historia”, moderată de Ion M. Ioniţă, şi transmisă de adevarul.ro, începând cu ora 11.00.