Autor 5824 vizualizări


Intrarea triumfală în Alba Iulia a lui Mihai Viteazul împreună cu oastea sa, la 1 noiembrie 1599, la trei zile după biruinţa de la Şelimbăr, urmată la câteva luni de cucerirea Moldovei, transforma oraşul în prima capitală a celor trei ţări unite sub sceptrul marelui voievod. Aici, Mihai Viteazul s-a intitulat „voievod şi domn a toată Ţara Românească şi al Ardealului şi al Ţării Moldovei”.

Imediat după bătălia de la Şelimbăr (28 octombrie 1599), în care Mihai Viteazul îl învinge pe cardinalul-principe al Transilvaniei, filoturcul Andrei Bathory,  acesta intră în Alba Iulia, unde este întâmpinat cu un nemărginit şi sincer entuziasm de către locuitorii cetăţii. „Ardealul întreg îi zăcea la picioare” – consemna Nicolae Iorga – „în pulberea sângeroasă a înfrângerii de la Şelimbăr. Atunci minunea după care trei sute de ani încheiaţi nu ni poate ieşi din minte, cum nu ni va ieşi cât vom dăinui pe lume, se împlini”. Odată cu triumfala intrare a lui Mihai pe poarta Sfântului Gheorghe, intra şi Alba Iulia pe poarta cea mare, de sărbătoare, a istoriei românilor. „De la 1600 nici un român n-a mai putut gândi unirea fără uriaşa lui personalitate, fără paloşul sau securea lui ridicată spre cerul dreptăţii, fără chipul lui de curată şi desăvârşită poezie.” (Nicolae Iorga).

Într-adevăr, dacă unirea niciodată n-a mai putut fi gândită fără a face amintire de fapta domnului Ţării Româneşti, nici Alba Iulia n-a mai putut fi evocată altfel decât cetatea-leagăn a unirii celei mari. Era doar o chestiune de timp şi de oportunităţi istorice favorabile până când unirea tuturor românilor avea să se realizeze din nou. Cum a realizat Mihai Viteazul Unirea? Care a fost contextul internaţional?

La aceaste întrebări, dar şi la multe altele au răspuns istoricul Ovidiu Cristea, directorul Institului de Istorie „Nicolae Iorga” şi Manuel Stănescu, istoric militar, într-o ediţie specială a dezbaterilor „Historia”, moderată de Ion M. Ioniţă, şi transmisă pe site-ul adevarul.ro, începând cu ora 11.00.

""