Autor 2807 vizualizări


Este arhicunoscut faptul că în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial paza lui Ion Antonescu era aproape simbolică, alcătuită doar din câţiva ofiţeri şi jandarmi care îl însoţeau în deplasările sale. Nimeni nu s-a gândit niciodată să suplimenteze această mică gardă de corp, să ia măsuri speciale de protecţie a conducătorului statului.

Şi nimănui nu i-a trecut prin cap că există posibilitatea unui atentat. Cu toate acestea, un astfel de atentat la viaţa Mareşalului s-a produs!

În noaptea de 27 spre 28 iulie 1944, sovieticii (de fapt, N.K.V.D.-ul) au paraşutat lângă Olăneşti cinci legionari cu intenţia clară de a-l suprima pe mareşalul Antonescu, care urma să vină la tratament în această localitate. Şansa a fost ca Florian Bichir să descopere, după doi ani de cercetări încrucişate în dosarele din Arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (ACNSAS), adevărul despre atentatul de la Olăneşti – iar Arhiva CNSAS are nu mai puţin de 28 de kilometric liniari. Cu toate „periajele” făcute de sovietici, tot au rămas urme. Adevărul nu dispare niciodată.

Care a fost planul de asasinare a lui Ion Antonescu? Cum a fost desconspirat? De ce nu a fost cercetată această tentativa de asasinat? La aceste întrebări, dar şi la multe altele, a răspuns Florin Bichir, membru al Colegiului CNSAS şi autorul cărţii „Atentat la Mareşal”, într-o ediţie specială a dezbaterilor „Historia”, moderată de Ciprian Stoleru, şi transmisă de adevarul.ro.