S-a descoperit cel mai vechi cadran solar egiptean

Autor 542 vizualizări


Un cadran solar descoperit în afara unui mormânt de pe valea Regilor (locul de înmormântare al conducătorilor egipteni din perioada Regatului Nou, 1550 î.Hr.-1070 î.Hr.), poate fi cel mai vechi cadran solar egiptean, spun cercetătorii.

Datând din timpul dinastiei a XIX–a, mai exact din secolul al XIII-lea î.Hr., a fost descoperit pe podeaua unei colibe ce a aparţinut unui muncitor.

, , Importanţa cadranului este conferită de vechimea sa. Piesa este cu o mie de ani mai veche decât perioada în care se folosea această metodă de măsurare a timpului”, spune cercetătoarea Susanne Bickel de la Universitatea din Basel, Elveţia. Cadrane solare descoperite anterior datează din perioada greco-romană, 332 î.Hr., 395 d.Hr.

Cadranul este realizat dintr-un fragment de piatră, numit ostracon, cu un semicerc negru, împărţit în 12 secţiuni, iar în mijlocul fiecărei secţiuni, câte un punct, care serveşte, probabil, pentrua oferii o exactitatea mai mare în estimarea timpului.

Gaura din mijlocul ostraconului marchează locul în care fragmentul de lemn sau fier era pus pentru a forma umbra ce indica ora.

Bickel şi colegii ei nu sunt siguri care este întrebuinţarea dată de  muncitor cadranului, ei sugerează că ar putea reprezenta călătoria zeului soare în lumea de dincolo sau era folosit pentru măsurarea orelor de muncă.

În aceaşi zonă, Bickel şi colegii ei au mai făcut câteva descoperiri uimitoare, inclusiv un monument funerar cu două morminte, unul datând din vremea Dinastiei a XVIII-a, iar celălalt, din Dinastia a XXII-a.

Bickel şi echipa sa lucrează în această zonă din anul 2008 şi intenţionează să continuie săpăturile.

Regele Mihai I s-a născut la Castelul Foișor din Sinaia în ziua de 25 octombrie 1921, ca Principe al României. S-a stins din viaţă la 5 decembrie 2017, la reşedinţa sa din Elveţia – în chiar anul în care se împlinesc nouă decenii de la urcarea sa pe tron. Avea 5 ani şi 9 luni în iulie 1927, atunci când i-a succedat bunicului său, Regele Ferdinand Întregitorul.

Şi câte nu s-au întâmplat de-atunci – o viaţă cu înălţimi, dar şi cu multe, multe prăbuşiri, căci ultimul rege al României a fost contemporan cu destinul zbuciumat al Europei în ultima sută de ani.

Acesta este, deci, un dosar „Historia” cu vocaţie recuperatoare: adună, unul după altul, toate capitolele existenţei celui de-al patrulea rege al României, şi mai cu seamă cele despre care se ştie mai puţin: anii 1944-1947, care conduc spre abdicarea forţată, coordonatele procesului de urmărire între 1948 şi 1990 – căci Securitatea nu l-a scăpat niciun moment din vedere pe regele exilat, ştergerea din istorie, în România comunistă, şi mai apoi demonizarea. Şi întoarcerea, în 1992, precedată şi urmată de un şir de reveniri ratate. Şi apoi discursul ca o moştenire, din octombrie 2011: „Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere”.