Rămăşiţele fraţilor Toader şi Avisalon Şuşman, ucişi de Securitate în 1958, nu au fost găsite

Operaţiunea de căutare şi deshumare a celor doi fraţi Şuşman, ucişi de Securitate în ziua de 2 februarie 1958, care a fost organizată de IICCMER în satul Tranişu, comuna Poieni, judeţul Cluj, s-a încheiat fără descoperirea rămăşiţelor pământeşti ale celor căutaţi. În ciuda documentării temeinice a acestui dificil şi complicat caz, acţiunea derulată de arheologi şi istorici nu a condus la localizarea rămăşiţelor pământeşti ale celor două victime.

Cercetările privitoare la descoperirea locului unde au fost îngropate trupurile arse ale fraţilor Şuşman au început încă din vara anului 2010. După un îndelungat efort şi multe cercetări de teren efectuate în satele de munte din zona Huedinului, care au implicat audierea mai multor persoane, verificarea şi confruntarea diferitelor ipoteze şi teorii privitoare la acest caz s-a reuşit, cu o oarecare aproximaţie, stabilirea unui loc în care se presupunea că victimele au fost înhumate. Primele săpături arheologice pentru căutarea mormântului comun au avut loc în zilele de 6 şi 7 iulie 2011, fără ca acesta să fie identificat.

Investigaţiile au fost reluate în 2013 şi au constat în căutarea şi audierea mai multor persoane în vârstă originare din Tranişu sau din alte sate, care mai puteau oferi informaţii despre localizarea mormântului, unele din acestea fiind însoţite pe teren în locurile unde s-au desfăşurat evenimentele. În urma acestui demers, pe baza noilor mărturii, s-a stabilit o nouă presupusă locaţie a mormântului, care se afla la o distanţă de circa 50 de metri spre nord faţă de amplasamentului fostei case a familiei lui Romul Florea, care i-a găzduit ultima dată pe cei doi fraţi Şuşman. Acest loc a fost verificat prin săpătură arheologică în ziua de 18 august 2014, însă nu au fost identificate nici un fel de urme ale mormântului. Terenul pe care s-a efectuat cercetarea se află pe o pantă împădurită de deal, fiind impregnat cu multă piatră, chiar cu bucăţi mari de stâncă, precum şi cu multe rădăcini de copaci, care au făcut ca săpăturile să fie extrem de dificile.

Multe dintre persoanele care au fost intervievate susţin că victimele au fost îngropate superficial de soldaţi, iar până în primăvară vietăţile pădurii au dislocat şi risipit o mare parte din ceea ce a mai rămas din trupurile carbonizate ale acestora.

Pentru IICCMER cazul rămâne în continuare deschis, urmând ca pentru obţinerea de noi informaţii să se facă eforturi de identificare a persoanelor care mai sunt în viaţă şi care au fost implicate direct în acţiunea de la Tranişu. Ne referim aici în primul rând la ofiţeri şi subofiţeri, foste cadre angajate la Securitatea Regiunii Cluj, precum şi la soldaţi care atunci se aflau în stagiu militar în cadrul Batalionului de Securitate de la Floreşti-Cluj. 

www.iiccr.ro