Pacepa: SUA au greşit că au acceptat să predea agentii Moscovei
Fost şef al serviciilor secrete comuniste, Ion Mihai Pacepa face dezvăluiri din culisele spionajului rusesc. Pacepa susţine că SUA au greşit că au acceptat să-i predea Moscovei spionii, ratând şansa unică de a afla dedesubturile operaţiunii serviciilor secrete externe ale Rusiei (SVR), informează Adevărul.
„Nu este niciun avantaj pentru Statele Unite în acest schimb. Mai întâi de toate, serviciile americane ar fi trebuit să afle tot ce se putea despre agenţii ilegali", spune fostul şef al DIE. Unele informaţii despre spionii ruşi şi despre ţinta lor în America s-au scurs în presă.
Jurnaliştii de la „Financial Times", care se bazează pe surse credibile, relatează că cei 12 spioni ruşi arestaţi la jumătatea lunii trecute în Statele Unite şi repatriaţi de FBI aveau misiunea să „planteze" programe informatice care ar fi oferit Moscovei acces la date secrete ale Washingtonului.
Agenţii SVR căutau puncte vulnerabile ale sistemului de operare Windows sau ale altor programe aparţinând Microsoft care să creeze breşe în sistemele de securizare a informaţiilor, din diferite domenii, din domeniul economic, dar şi cel al apărării.
Pentru Pacepa, existenţa unei reţele de spioni ruşi în America este o dovadă clară că „Războiul Rece" nu s-a terminat. „Kremlinul încă priveşte Statele Unite ca pe principalul inamic", scrie fostul spion al lui Ceauşescu vânat cândva de însuşi Carlos Şacalul după ce a fugit peste Ocean şi bun cunoscător al practicilor KGB.
„Ilegalii", identităţi multiple
Pacepa face o precizare care, până acum, a scăpat presei:Spionii ruşi, inclusiv frumoasa Anna Chapman, nu erau agenţi SVR oarecare, ci aşa‑numiţi „ofiţeri ilegali". „Ofiţerii ilegali ai Kremlinului sunt implantaţi, în mod tradiţional, în ţările inamice pentru a forma acolo o prezenţă alternativă, dacă ar izbucni un război şi ambasadele ar trebui închise. Aceştia au misiunea de a stabili un schelet local al unor guverne promoscovite", scrie Pacepa, precizând că „agent ilegal" nu are legătură cu încălcarea legii, căci fiecare spion încalcă legea.
În timp ce un „ofiţer legal" al serviciilor secrete ale Rusiei este implantat pe la ambasadele Rusiei sau alte reprezentanţe ale acestei ţări, „ilegalii" sunt un fel de agenţi cameleoni care primesc diverse identităţi false în funcţie de misiunea pe care o au. „Un ilegal presupune o altă identitate decât cea rusă. El trebuie să apară în străinătate ca un om care nu are nicio legătură cu Rusia", dezvăluie fostul şef al DIE.
Izolaţi de familie
Un ilegal care operează în Occident nu trebuia să fie cunoscut de oficialii ţării de origine sau de agenţii legali ai acesteia. În plus, ofiţerii de contrainformaţii ilegali nu intră niciodată în sediul serviciilor de spionaj, întâlnirile cu el au loc obligatoriu pe teren neutru, într-o ţară terţă. „Părinţii şi eventual soţia ştiau că ofiţerul a fost trimis să lucreze într-o ţară îndepărtată, precum Mongolia, unde nu putea fi contactat", scrie fostul şef al serviciilor secrete ale lui Ceauşescu.
Formarea „ofiţerilor ilegali" durează şi opt ani. Spionii sunt instruiţi individual, în aşa-numite „case sigure", fiind monitorizaţi fără să ştie. „Ilegalul" trebuie să schimbe mai multe locuri de muncă, să înveţe câteva limbi străine şi tehnici de comunicare clandestină. El era obligat să se familiarizeze cu ţările occidentale în care urma să opereze, trebuia să se simtă confortabil în patria adoptivă, dar să rămână loial Moscovei, indiferent de tentaţiile pe care i le oferea Occidentul", susţine Pacepa.
El spune că agenţii infiltraţi de Kremlin în Germania de Vest erau utilizaţi pentru racolarea altor colegi la vârf. „A fost o coincidenţă că, în 2002, Gerhard Schröder, cancelarul Germaniei, ţară tradiţional proamericană, a convenit să i se alăture lui Vladimir Putin? (...) Cu siguranţă nu a fost un accident că în 2005, când a pierdut alegerile, Schröder a devenit unul din înalţii oficiali ai Gazprom", scrie Pacepa.
Consilierul şi trădătorul soţilor Ceauşescu
Mihai Pacepa (81 de ani) a activat în Securitate aproape trei decenii. La aproximativ 27 de ani ajunge şef la Direcţia a IV-a de Contraspionaj, iar din ianuarie 1956, şef al rezidenţei de spionaj din RFG. După ce a deţinut funcţia de prim-adjunct al directorului DIE (1966-1972), a fost numit consilierul lui Ceauşescu pentru securitate (1972‑1978), fiind avansat la gradul de general locotenent. A fost condamnat la moarte în contumacie pentru crima de înaltă trădare după ce în iulie 1978 a cerut azil politic în SUA. Sentinţa a fost anulată la presiunea Americii după Revoluţia din 1989.
România avea „agenţi ilegali" după modelul KGB
Ion Mihai Pacepa povesteşte că şi Direcţia de Informaţii Externe (DIE) aplica politica KGB a agenţilor ilegali. „DIE a avut aproximativ 150 de case doar pentru ofiţerii ilegali. Pacepa îşi exemplifică teoria cu un caz concret: ofiţerul ilegal DIE cu numele de cod „Johann". Acesta a fost recrutat de servicii, din Bucureşti, când avea 16 ani. După absolvirea facultăţii, a fost instruit opt ani. A învăţat germana şi franceza ca să i se poată fabrica o nouă identitate:fiul unui ministru german din Burundi, decedat.
DIE a găsit o soră în vârstă şi senilă a ministrului care trăia la München, în Germania, ca să legitimize identitatea. „Bătrâna doamnă a fost emoţionată să afle că singurul său nepot era în viaţă şi l-a invitat să o viziteze", povesteşte Pacepa. Johann s-a stabilit în Germania, ţara în care trebuia să opereze de la bun început, şi a dispărut fără urmă, în 1978, când Pacepa a primit azil politic în SUA. Pacepa admite că a aprobat multe biografii false pentru agenţi ilegali ai DIE.
„Toate au fost însoţite de certificate de naştere în Vest, diplome şcolare, fotografii ale unor rude şi chiar morminte false", scrie fostul şef al serviciilor comuniste. Pacepa dezvăluie că, în unele cazuri, DIE a folosit persoane motivate ideologic în Vest, pe care le‑a compensat cu rente viagere, ca să figureze ca rude ale spionilor ilegali români.
