Autor 5990 vizualizări


La începutul acestei săptămâni, sute de oameni s-au adunat la Zagan, Polonia, pentru a-i comemora pe prizonierii de război care au murit în Marea Evadare din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. În urmă cu șapte decenii, pe 24 martie 1944, 76 de soldați Aliați au evadat din lagărul german Stalag Luft III printr-un tunel de 100m lungime. Dintre ei, doar trei au reușit să ajungă într-un loc sigur, iar din cei 73 recapturați, 50 au fost împușcați.

Veteranii s-au alăturat membrilor de familie și moștenitorilor acestor soldați pentru a depune coroane de flori la ieșirea din tunelul denumit „Harry”, acesta fiind primul act oficial de comemorare a celor morți. La ceremonie au participat și câțiva supraviețuitori ai lagărului de concentrare.

În lagărul de concentrare Stalag Luft III, aflat la 160 km SE de Berlin, astăzi pe teritoriu polonez, puteau fi deținuți până la 10.000 de prizonieri. Aici au ajuns, de-a lungul războiului, mai mulți soldați britanici, membri ai RAF precum și alți soldați ai armatelor aliate.

În primăvara anului 1943, în rândurile prizonerilor s-a format un „comitet de evadare”, iar sub conducerea lui Roger Bushwell s-a născut un plan îndrăzneț. Priznonierii urmau să sape 3 tunele (denumite „Tom”, „Dick” și „Harry”) la o adâncime de 8.5 m, acoperite cu plăci de lemn luate din paturile prizonierilor. La aproape un an după ce au început săparea celor trei tunele, aproape 200 de prizoneri au evadat în noaptea de 24 martie 1944 prin tunelul „Harry”. Dintre aceștia, doar 76 au reușit să fugă propriu-zis din lagăr;piloții de origine norvegiană Per Bergsland și Jens Muller și pilotul danez Bram van der Stok au fost însă singurii care au scăpat complet, ei nefiind recapturați. Din cei 73 prinși, 50 au fost împușcați de Gestapo la ordinele lui Hitler.

Fostul soldat britanic Andrew Wiseman își aduce aminte că el a fost adus la Stalag Luft III ca prizonier la scurtă vreme după Marea Evadare. „Când am ajuns în lagăr, toată lumea era într-o stare de șoc. Până la Marea Evadare și uciderea celor 50, prizonierii RAF erau tratați destul de bine de germani. Dar după aceea, relațiile dintre noi și germani s-au schimbat. Celor din lagăr nu le-a venit să creadă ce le-au făcut germanii celor 50 de oameni, iar atmosfera era de șoc, oroare chiar, și multă tristețe.”

 

 

 

Sursa:BBC News